luni, 4 aprilie 2011

Despre viața primită...

Bună seara... sau, mai bine spus, Bună dimineața

clipele trec fără să le simțim, fără să le numărăm, fără să le putem opri pentru noi. Pe cele frumoase. Pe cele care ne fac fericiți. Este ca un blestem. Doar aducerea aminte ne mai povestește, la ceas târziu, despre ele. Doar el, Fotograful, este capabil, cu ochiul lui de sticlă, să oprească clipa, să o rețină pe moșia lui de amintiri despre viață pentru eternitate.

Acum aproape trei săptămâni am simțit că pierd Clipa, Prieteni. Și nu era nici un Fotograf cu ochiul lui de sticlă să mi-o păstreze cât eu hălăduiam pe la hotarul dintre viață și moarte. Clipa, fascinanta și irepetabila povară a sufletului nostru...

Știu că am primit o viață nouă. Vă aștept, cu toată umilința mea, să-i treceți pragul. Prieteni!...

Vă mulțumesc tuturor acelora care ați fost alături de mine cu gândul, cu sufletul, cu vorba, cu dragostea voastră.