marți, 20 mai 2014

20.05.2014 - despre Fotografie cu dragoste - 140


Să tot fi fost vara lui 1986. În Botoșani, într-o zonă aflată în plină demolare, undeva în spatele Fabricii de confecții, spre Parcul Tineretului. Era o zonă de dughene evreiești pe care Socialismul le punea cu vrednicie la pământ. Umblam cu Cezar Amitroaiei, actor la Teatrul Mihai Eminescu din localitate pe toate coclaurele Botoșanilor să pozăm. Și bune și rele, și una și alta și, mai ales, ailaltă. Ne stătea capul numai la ”șopârle”, ”cârlige” pe care să le băgăm în pozele noastre. Noi și restul lumii. Condiția Artistului cu botniță și căluș pe de-asupra... Decorul îl aveam gata construit de către demolatorii socialiști. Mai trebuia recuzita. Cezar avea tot timpul acasă un frac și un joben ”împrumutate” din recuzita teatrului. De la băieții din Filarmonică, care-și țineau concertele vinerea tot în sala teatrului, am împrumutat un contrabas, bașca un afiș de la concertul care urma să se cânte. ”Concert de concerte”... ce nume mișto pentru ce voiam noi să facem! Nu mai spun că pe dirijor, pe lângă numele de Cichirdan îl mai chema și Modest. Precum Cârmaciul. Aproape se-nsera. Era așa, cam pe la crepuscul, când ziua se îngână cu noaptea. Cadrul ales, contrabasul pe poziție, afișul la locul lui, două lumânări într-un borcan, aprinse... de, era criză mare de ”corent” mon șer. De căldură în zilele de iarnă ce să mai spui... Cezar întins pe jos, acoperit cu vreo trei exemplare din ziarul Scânteia. Eu cu Kievul cu film lat pe trepiedul Pentakon de lemn (vreo 5 kile în total) clămpăneam la obturatoare cu expunere lungă... Trec doi bătrânei ținându-se de mănă. Ea pune frână dumnealui, duce mâna la gură și i se adresează încet: ”ce-o fi cu omul ăla? Poate i s-a făcut rău. Poate-i bolnav?”... La care Cezar deschide un ochi și fomfăne pe nas cu voce de bariton: ”nici bolnav, nici mi-e rău, Doamnă, da nebun (accentuat) sigur sunt!”. Peste două secunde cei doi sunt la vreo 15 metri mai la vale, ea boscorodindu-l pe dumnealui: ”ți-am spus eu să nu te oprești? Dacă ne atacau golanii ăia? Și nu e nici o lumină și nici un milițean, dragă...”