Sunt doar un licurici. Strălucesc atâta timp cât vreți voi să mă vedeți. În rest... bat ca o inimă!
miercuri, 31 octombrie 2012
marți, 30 octombrie 2012
luni, 29 octombrie 2012
duminică, 28 octombrie 2012
vineri, 26 octombrie 2012
joi, 25 octombrie 2012
duminică, 21 octombrie 2012
joi, 18 octombrie 2012
luni, 15 octombrie 2012
Un gând
Mă distrează impostorii. Îmi este milă de cei care umblă în genunchi prin fotografia românească preferând să întoarcă capul în loc să-ți răspundă la un firesc ”Bună seara”!
Nu am mai făcut de doi ani genul acesta de imagine, de când Palatul Culturii a intrat în renovare. Este un gen de fotografie care ține de tehnică, de găsirea unui loc convenabil din care să fotografiezi. Artificiile brăzdând cerul le fotografiezi simplu, din mână. Lumini și culori. Atunci când mai introduci un element în ecuație (în cazul de față spatele Palatului Culturii, din Grădina Palas - nici el terminat de renovat), situația se mai complică puțin: găsirea unui punct de stație (în cazul de față terasa de la Food Court), trepied, telecomandă, răbdare și inspirație. Inspirația de a alege setarea potrivită pentru a fotografia artificiile. Eu am ales una nepotrivită: ISO 100 - prioritate de diafragmă - aparatul stabilește automat un timp de expunere în funcție de lumina ambiantă, rezultând expuneri între 30 și 6 secunde, funcție de valoarea diafragmei. Fotografiind astfel, de multe ori a trebuit să acoper cu mâna obiectivul, datorită multitudinii de artificii explodate în intervalul respectiv de timp.
Mult mai simplu (și cu rezultate surprinzătoare) ar fi fost să setez aparatul pe Bulb (de lalea), să declanșez (cu ajutorul telecomenzii) și să țin obturatorul deschis atâta timp cât ochiul și sufletul considerau că este necesar (asta nu se găsește în nici o carte).
sâmbătă, 13 octombrie 2012
Expoziție Mihai Cantea
Din 15 octombrie și până în 14 noiembrie pe gardul Parcului Copou expune Mihai Cantea. ”Picături de viață”. O expoziție nici simplă nici complicată. Nici frumoasă (ci foarte frumoasă) nici urâtă. Nici veselă nici tristă. Nici sofisticat de editată nici exagerat de colorată nici măcar pe placul acelora pentru care culoarea este și va fi mereu un chin.
Imaginile le puteți vedea AICI. Asta nu înseamnă să nu trageți o fugă până în Copou pentru a arunca o geană!
La mulți ani Tata Mihai. Încă o dată îți mulțumesc pentru toate clipele pe care mi le dăruiești...
joi, 11 octombrie 2012
Abonați-vă la:
Postări (Atom)