N-am mai trecut pe la Cărturești de ceva vreme. Ieri am beut un ceai și m-am zbanghit pe pereți. În 2 din colțurile ceainăriei, 8 (cred că) rame 30x40 cm cu câte 2 pozele căt palma în ele. Nește oameni cunoscuți prin ele. Nu mă dumiresc. Afiș ioc la locul faptei. Pe părete loc încă de fo 25 de petece de sticlă... Ies pe la intrare și mă luminez: mare expo mare - ”Uoamini ai Iașului” - partea una, de Adrian Serghie!
Dacă nu mă credeți, până pe 28 aprilie mai găsiți Nenorocirea acolo. Am văzut multe tiribombe la viața mea, da asta o întrece pe toate. Dau geana pe net și mă dumiresc: xxx
Deci: omul este macxtera_n_d la Huniversitatea de fabrică de hartiști de tumbe de la Ieși. Di la colegu Bejenaru o aflat și o-nvățat dispri performance-uri și instalațione. Și ci s-o gândit în gându lui? Ea sî-și punî iel la portofel mai multi expoziționi cu cîtiva pozeli-n eli cî dă bini la ci vi. Adicî-l faci hartist!!!
N-am nimic cu omul. Nici nu-l cunosc în personal. Un lucru pot a vă spune cu mâna pe cord: N-ARE NICI O TREABĂ CU fotografia. De pe peretele de la Cărturești privesc niște fețe care nu spun nimic. Chiar dacă oamenii din ele sunt niște nume în Iași. Nici o lumină mai altfel, nici un unghi mai altfel, nici o incadrare mai altfel. Totul așa cum i-a ieșit și i-a dat bine ARTISTULUI, la școala care a făcut-o, adică NIK!
Nu poți păcăli pe nimeni, oricât de generos ar fi discursul scris prin presă, pe la tv-uri, pe feisbukuri. De mult nu am mai văzut o așa impostură ridicată la rang de ARTĂ. Sau poate mă înșel eu și nu înțeleg conceptul în sine?