vineri, 23 mai 2014

23.05.2014 - despre Fotografie cu dragoste - 143


Artistul, în scurta lui ”viață” de creație este asemenea unui licurici. Strălucește atâta timp cât vrem noi, ceilalți, să îl vedem!

Restul este poveste. Spusă cu patos sau cu patimă, dacă puteți deosebi nuanța. Despre sine Artistul povestește greu, voi sunteți cei care puteți da viață poveștii. Înainte de internet era ca-n Miorița, adică ”balada” artistului circula pe cale orală, din admirator în admirator, sau din detractor în detractor. Nimic nu-i nou sub soare. Acum, pe vremea internetului Artistul este mult mai vizibil. Are conturi pe toate rețelele de socializare (eh, nu chiar toate, unii), dar ca și înainte, unii îl laudă, alții îl înjură. Dar ce este în inima lui, câte renunțări și câte lacrimi mijite în colțul ochiului... numai el știe și nu vă va povesti niciodată despre ele. Important este să-l iubim noi, cei care ne regăsim în ceea ce face și ceea ce dă, spre bucurie, pentru ceilalți. Asta înseamnă că nu face degeaba umbră pământului!


Despre imaginea de mai sus? Mai nimic... umbra aceea care trece prin cadru și de care pare că mă feresc este, doar, un defect de la developarea filmului, când banda Corex (cine mai știe ce-i aia) s-a lipit de film în porțiunea respectivă!