sâmbătă, 7 februarie 2009

Poveste de iarnă (I)


POVESTE DE IARNA

de William Shakespeare

traducerea Peca Stefan

DISTRIBUTIA

ION RIZEA, DAMIAN OANCEA, BENONE VIZITEU, IOAN STRUGARI, CATALIN URSU, CLAUDIA IEREMIA, ANDREA TOKAI, ANA MARIA COJOCARU, TRAIAN BUZOIANU, COLIN BUZOIANU, ALINA REUS, VALENTIN IVANCIUC, VICTOR MANOVICI, MIRELA PUIA, LUMINITA TULGARA, LAURA AVARVARI, SABINA BIJAN, DORU IOSIF

MUZICA DAN JINGA

DECORURI LUCIAN LICHIARDOPOL

COSTUME STELA VEREBCEANU

COREGRAFIA MALINA ANDREI

LIGHT DESIGN LUCIAN MOGA

ASISTENT DE REGIE MIRELA PUIA

UN SPECTACOL DE ALEXANDER HAUSVATER

Premiera: 10 ianuarie 2009, Teatrul Naţional Timişoara. Ce spune Caietul Program:"Poveste de iarna este un spectacol despre ... poveste, despre povestile care ne domina si despre cele pe care le dominam, o poveste despre putere, iubire, gelozie, speranta. Un spectacol in care rasul si plansul se impletesc continuu, in care fiinta umana parcurge tot drumul ce desparte infernul de paradis. O poveste de iarna care, ca orice poveste de iarna, se indreapta cu forta catre primavara, catre re-nastere. ... Povestea il duce pe Leontes, tiranul Siciliei, Hermiona, regina lui si Polixenes, regele Boemiei in iadul geloziei neintemeiate si al mortii. Desi insusi oracolul din Delphi o declara nevinovata, Leontes nu se poate impotrivi paranoiei, pierzandu-si deodata sotia, fiul si cel mai bun prieten. Dar povestea isi are firul ei ... si nu se lasa oprita de nimic, nici macar de trecerea timpului. Saisprezece ani mai tarziu, in Regatul Boemiei, Florizel, fiul lui Polixenes, indragostit de Perdita, frumoasa fiica de pastor, trece peste vointa tatalui sau din prea multa dragoste. Deznodamantul este neasteptat"...

Ce am văzut eu: Un spectacol montat într-o fostă sală de sport. Spectatorii sunt plasaţi în mijlocul sălii, aşezaţi pe scaune rotative prinse de podea. Spectacolul are acţiune care se desfăşoară pe toate cele patru laturi ale sălii, plus un culoar din mijlocul acesteia. Efectiv trebuie să te învârţi pe scaun ca să poţi vedea tot ce se întâmplă. Am vizionat Premiera. Neputând să mă ridic (spectacolul era filmat), a trebuit să fotografiez încercând să-mi strecor "câmpul vizual" printre spectatorii din zona unde se desfăşura acţiunea. Uneori am reuşit, alteori nu. Mai ales că nu cunoşteam desfăşurarea spectacolului. A fost o percepţie ciudată. Despre ea... mâine!...