Imaginile de mai sus sunt dintr-un spectacol de la Opera Națională Română din Iași. „Sunetul muzicii” pe numele său. Nu că ar conta...
Azi o domnișoară s-a apucat să eticheteze pe FB cunoștințele - fotografi și fotografe - și imediat au sărit să o ajute și alte cunoștințe. O inițiativă lăudabilă. Era să spun „și binevenită” da în fotografia românească actuală nimic nu mai este binevenit. Nici măcar BF-urile și alte „promoții” când vecinii de pe scară și verii îndepărtați își cumpără scule și ajung, și ei, fotografi pasionați! Dar nici asta nu contează.
Ce este trist pentru mine este faptul că iar și iar cei pe care-i cunosc îmi dovedesc suficiența de care dau dovadă în ceea ce privește pasiunea care i-a făcut să cheltuiască banii familiei (unii) sau banii de țigări, cafea și suc (alții). Degeaba le spui mereu și mereu că fotograful analfabet dispare încetul cu încetul din peisaj până rămâne doar amintirea din el. Unii mizează pe noroc, alții pe laikurile de pe FB, alții nici măcar nu mizează pe ceva. De la „nu mă uit ce fac alții pentru că nu vreau să-mi stric stilul” până la tot felul de tânguieli puerile distanța este aceeași. Egală mereu cu neputința. Nu că ar conta...
Prietenii mei din Iași care veți citi pe aici: ați uitat să strecurați printre „cunoștințe” pe cel mai mare Fotograf ieșean și unul dintre cei mai importanți fotografi români contemporani: Dan Mititelu. N-am văzut pe nimeni să dea din taste numele lui Dan Dinescu, Dinu Lazăr, Florin Andreescu, Florin Constantinescu, Dorel Găină, Eugen Moritz, Cosmin Bumbuț, Silviu Gheție... ca să-i numesc doar pe câțiva dintre cei la care ar trebui să vă uitați măcar o dată pe săptămână să vedeți ce și cum fac, trăiesc și respiră. Cimitirele patriei sunt pline de neștiutori, dar măcar voi și tinerețea voastră aveți dreptul să puteți scrie cu lumină ceea ce generația mea a lăsat pentru voi: DRAGOSTEA PENTRU FOTOGRAFIE.