sâmbătă, 21 ianuarie 2012

Gânduri pentru o expoziție


Ar trebui să fac gălăgie, să mă bat cu pieptu-n pumni, că ”domnule nemaivăzut, nemaiauzit, nemailastânga, nemailadreapta, prima și ultima cea mai mare expoziție de Fotografie cum n-a văzut Iașul de 2000 de ani încoace și încolo cu imagini 50x60 de centimetri mărite una câte una în DarkRoom manual și pe hârtie fotografică alb-negru la plic și cu virări și solarizări direct pe respectiva hârtie pam-pam”.

Dar eu vă spun doar atât: sunt 30 de fotografii alb-negru dintr-o expoziție pe care am făcut-o fix acum 10 ani. Ultima pe care am mărit-o în camera obscură. Imagini 50x60 cm cu un paspartu negru de 5 cm împrejur. Am muncit atunci 3 luni să fac expoziția.

Este o parte din sufletul meu, imagini unicat, pe care voi încerca să le vând pentru a putea merge cu daruri la copiii din Domnița 2.

Expoziția  va fi la Librăria Cărturești din Iulius Mall Iași, în perioada 30 ianuarie-29 februarie, vernisajul fiind făcut alături de voi, dragilor, la Fototandrețurile de luni 30 ianuarie. Vă aștept! 

miercuri, 18 ianuarie 2012

E Țara Mea


Uneori 50 de ani de viață se regăsesc într-o singură melodie...

Scurtă scrisoare VI


Dragii mei Profesori

aflu cu surprindere prin diverse canale subterane, supraterane și mass-media-năvodari că sunteți foarte, da foarte supărați pe mine datorită celei de a V-a Scrisori.


Păi este foarte simplu: decât să plângeți în batistă și să scoateți părticele la sfânta biserică nu este mai productiv să-mi trimiteți un drept la replică. Că tot aveți școală? Eu m-am referit la niște chestiuni punctual, domniile voastre demontați tot punctual ”minciunile” mele. Așa, ca să nu m-apuce pe mine peste câteva zile să scriu și mai punctual și să dau și nume!

luni, 16 ianuarie 2012

Scurtă scrisoare V

O imagine care nu poate lipsi dintr-o Istorie a Fotografiei Ieșene (dacă o va scrie cineva vreodată): ianuarie 2008, Centrul Cultural Francez - participanții la prima întâlnire a Atelierului de Fotografie. Organizatorii evenimentului, CCF Iași și oZo


Despre Cursuri de Fotografie la Iași

După știința mea, în Iași sunt patru Cursuri care-i învață pe cei interesați despre ce și cum în Fotografie. Să o luăm pe rând:

1.    Este cel mai interesant dintre toate, anunțul despre el găsindu-se la unul dintre cele două minilaboratoare de pe strada Cuza Vodă: ”Curs de inițiere în fotografie – 3 ședințe = 150 lei. Adică te duci acolo, dai banul și în trei ședințe ești asezonat despre cum să bagi bateria în aparat, de unde să-l pornești, pe unde bagi cardul, pe unde să te uiți, unde să apeși pe buton, cum să ții aparatul în mână… chestii de astea super importante pentru ca să facă tot omul doritor fotografii corecte. Probabil că acest Curs se adresează începătorilor – începători. Adică scurt și la obiect.

2.    Tot pentru începători este și o altă ofertă, mult mai suculentă, în care aceștia (adică doritorii), sunt inițiați în Arta Fotografică. Este un Curs foarte interesant, de fapt singurul și unicul din România Pitorească care fabrică dinrect Artiști Fotografi. Citim în anunțul de promovare că o oarecare firmă are o experiență de peste 20 de ani în domeniul fotografiei publicitare, de modă, eveniment și reportaj. Ce treabă o fi având această experiență cu Arta Fotografică nu reiese. Mai mult, dacă cineva ar fi curios să intre pe acolo pe unde sunt cazate firmele din Iași ar vedea că respectiva, (organizatoarea evenimentului) a fost înființată mult mai aproape de zilele noastre decât cei 20 de ani vehiculați. Și atunci de ce să fie necesară această mică minciunică de marketing? De ce respectivul profesor nu este sincer cu aceia care-i calcă pragul spunându-le că-i învață un Curs de meserie fotografică, adică de ”publicitate, modă, eveniment și reportaj” în care el este specializat (na că am dat idei)? Nu ar fi mai corect? Sau meseria de Artist Fotograf sună mai frumos și dă din coadă mai bine? Iar dacă suntem curioși și cercetăm despre activitatea de Artist Fotograf a celui care susține Cursul, constatăm că ea lipsește cu desăvârșire. Păi cum Doamne iartă-mă să-i înveți ceva pe alții și tu să nu ai activitățuri și abilități în domeniu? Și mai scrie acolo că la finalul Cursului proaspeții Artiști Fotografi vor face o espoziție cu imagini din lucrările lor. Dar până acum n-au făcut niciuna. Adică nu reiese de pe blogul (oglinda Cursului) ca celel două serii de până acum să fi avut parte de așa ceva. Aviz amatorilor!

3.    Un Curs foarte interesant pentru cei care își doresc o Inițiere în Fotografie se desfășoară la Centrul Cultural Francez din Iași. Din câte am văzut ultima dată când a fost postat anunțul, sunt Prelegeri despre Fotografie susținute cu ajutorul planșelor de către unul dintre cei mai importanți Artiști Fotografi din România. Pentru cei mai sedentari această alternativă este una binevenită, pe durata a 40 de ore aplicanții trăind o adevărată aventură fotografică alături de Profesorul lor. Și aici, după prima serie ar fi trebuit, chiar zilele acestea, să se organizeze o expoziție. Nu am informații despre ea!

4.    În sfârșit, Cursul pe care-l susțin sub egida FotoIași – Hobby Photography… În septembrie am fost nevoit să-i schimb programa, atunci când ”fabrica de artiști” mi-o copiase în proporție de 80%. Tot ce se întâmplă vine dintr-o experiență de aproape 30 de ani. Dintr-o VIAȚĂ petrecută cu aparatul de fotografiat în mână. Orele pe care le petrec alături de viitorii mei Colegi sunt prea puține pentru ceea ce am să le spun. De aceea FotoIașul le oferă o alternativă de a rămâne în continuare alături de mine și după terminarea Cursului: întâlnirile de luni seară de la Librăria Cărturești, expozițiile de grup organizate, Albumele, ieșirile la fotografiat. Toate sunt modul meu de a le mulțumi că au fost alături de mine. www.fotoiasi.net stă mărturie Poveștii! (la fel și cele 6 expoziții organizate după finalul de Curs, iar 2 urmează - la Suceava și Iasi la mijlocul lui februarie). 

P.S. Primesc pe Mess acum câteva zile următorul anunț:
”!!! WORKSHOP DE FOTOGRAFIE IN MUNTII RODNEI !!!
[Valea Blaznei - Cobasel - Vf. Rosu - Vf. Ineut - Vf. Ineu - Saua Curatel - apoi de-a dreptul pe sub potentiala avalansa, pe vale si-napoi la Valea Blaznei sa recuperam ...]
... MASINA DE CARE AVEM NEVOIE pentru care si scriu acest mesaj.
Plecare vineri 13 ianuarie, de dimineata [daca facem rost de masina]
Ne intoarcem DUMINICA SEARA 15 ian. REPET: DACA FACEM ROST DE MASINA. Suntem deja 5. MA POTI AJUTA CU MASINA?”

Mă cutremur de câtă inconștiență pot da dovadă unii profesori de fotografie. Dar și cei care le stau alături.

duminică, 15 ianuarie 2012

Scurtă scrisoare IV



Că tot îmi adusei aminte: amu cam un an, un an si ceva spre doi, un băietan coleg cu Tata Mihai Cantea la un Club de foto din Iași se enerva a răscoală și-l certa pe mai vârstnicul său coleg că ”mai lasă-ne moșule cu sfaturile tale despre fotografie, perimate, învechite, de toată cacaua, neinteresante pentru noi fotografii tineri și talentați și mai ales eo, care sunt studinte cu drepturi depline la Facultatea de tumbe foto din Ieși și în momentul când voi termina respectiva facultate și voi fi mare fotograf cu diplomă îți voi arăta eu ce poate să facă tineretul fotografic cu patalama la mână” (cam ăstea erau în mare cuvintele și sensurile cuvintelor lui ipochimenu fotograf.
Tata Mihai a suferit atunci. Fiindcă știa că are dreptate în ceea ce spusese înainte de a se porni tăntălăul să dea pe gușă tâmpeniile. Și nici conductorul respectivului grup n-a sărit să-i repereze onoarea. Din păcate… pentru ideea și sensul unei Prietenii necondiționate. Din partea celui mai vârstnic.
Timpul a trecut, rana din sufletul Omului blând s-a cicatrizat. Băietanul talentat și revoluționar ar fi trebuit să fie, de vara trecută, ditaimai Fotograful licențiat, cu aere la mansardă si cu diploma de absolvire tatuată pe buca stângă ca s-o poată vedea când se uită para-ndărăt în fixul de 50 mm pe la nunțile pe unde hălăduiește exprimându-și cu brio noțiunile învățate cu atâta sudoare în trei ani de tumbe și performanceuri. Da ghinionul ghinionului ghinionist: boul nu a terminat facultatea. Pe motiv de Istoria Artei unde s-a uitat ca virgina la telenovele de fiece dată când avea respectivul curs. Iar tâmpitul de mine, de vreo trei ori m-am oferit să-l ajut cu Lucrarea de Licență. De unde să știu eu că mintea lui e cât o nucă? Cu toate că ar fi trebuit să-mi dau seama de atunci, de când se rățoia la un Om cum el nu va fi niciodată!

vineri, 13 ianuarie 2012

Scurtă scrisoare III



Mult Stimate și Iubite Domnule Președinte


Este normal ca creșterea tinerilor Fotografi să vă preocupe-n personal și de aceea am apreciat și salutat prin publicarea pe saitul nostru a reglementului celei de a doua ediții a SALONUL NAȚIONAL AL TINERETULUI.
Ba chiar una dintre colegele noastre a făcut efortul de a vă trimite, tocmai din Anglia unde se instruiește pe segmentul ce cu onor îl păstoriți, recte Fotografia, imagini la respectivul con cur s.
Acum mă sună zilnic și mă-ntreabă ce se mai aude cu comedia? Și are dreptate s-o facă, din moment ce la punctul 8 din respectivul Reglement stă scris cu negru pe albul monitorului:
”- CALENDARUL SALONULUI:
- Ultimul termen de primire a lucrărilor: ...........10 decembrie 2011
- Jurizarea lucrărilor: .......................................15 -20 decembrie 2011
- Comunicarea rezultatelor: ............................ 05 ianuarie 2012
- Primirea fotografiilor (format mărit): ...............25 ianuarie 2012
- Vernisajul salonului :......................................10 februarie 2012”


În data la care cu onor vă scriu, 13 ianuarie 2012, tânăra aspirantă la gloria AAFR-ului pe care cu onor conduceți nu a primit nici o notificare a jurizării pe care trebuia s-o finalizați pe 5 ianuarie de dimineață. Mai mult, sunând telefonic eu în personal la unul dintre membrii juriului anunțat în Reglement, acesta și-a declarat totala surpriză mirată cum că precum el nu are habar de așa ceva. Mergând mai departe pe firul narațiunii, am sunat și la punctul 10 din Reglement, denumit CONTACT. Nici acesta nu avea habar de când precum când se va finaliza această importantă manifestațiune culturală pentru junii AAFR-iști.
Onorate Domnule Președinte. Știu că la ora când vă scriu mica mea scrisoare sunteți ocupat până peste cap cu Luna Fotografiei de la nostra Patria (cred că așa se scrie în ungurește), că sunteți o persoană importantă și ultra ocupată cu făcutul de parale din patronaje, coctizații, isigne, fanioane și tot alt felul de chestii-socoteli – ceea ce e bine și reproductiv!
După câte cunoaștem amândoi, vara trecută am dezafiliat FotoIașul de la AAFR în momentul în care am constatat că vă doare-n c…ot de mișcarea fotografică din România și numai vă serviți de ea pentru motive care acum îmi scapă din motiv de lapsus. Dar, dacă doriți, pot să-mi re-aduc aminte…

Acum sincer: eu sunt la o vârstă la care nu veți mai păpa multă cotizație de la mine. Cam vreo 30 de ani doar. Dar cei care acum sunt în preajma vârstei de 20 de ani? Ei vă vor băga în conturi minim 50 de ani de cotizații și taxa la peste 300 de Saloane pe care cu onor le veți organiza în această perioadă.
Deci nu se face, Stimate și MultIubite Domnule Președinte să dezamăgiți segmentul tânăr cotizant și să vă bateți joc de așteptările sale. Păcat!

 Cu deosebită considerație, Pretinu Domniei voastre, bătrânul AAF – actualmente AAFR-ist – Dușa                 

joi, 12 ianuarie 2012

Scurtă scrisoare II


Dragă Domnule Paul


… recunosc, am o adversitate față de numele respectiv de acum multișoară vreme de când i-am făcut niște poze lui Sir. Cum care? Acela cu Prințesa CiocârLia și cu pantoafe cu ciucurei și șoseți de plastic…

Anul trecut mi-au stresat nervul sinoptic 2 specimene care răspunde la același nume:

- prima dată prin primăvară când am discutat la Conu Mitică despre Fotografia de nuntă. A venit Paulică cu caietu, și-a luat notițe, a pus întrebări. Dumnealui e Fotograf de Nuntă în Iași. Specialist adică. Mai la ceva vreme mi-a trimis o pozea cu un copilaș să i-o comentez pe FotoIași. Era tăiată din alta mai mare… în fine. N-am dat cu el de perete. Doar i-am spus că are probleme mai multe în abordarea propriilor imagini. M-a sunat omu să-i spun ce și cum. Normal, dornic să-și niveleze neajunsurile fotografice. Cred că-și luase și caiet nou… da a aflat că e pe bani treaba (normal, nu?) și a cotit-o…

- al 2-lea Paulică a venit să-l pregătesc pentru Facultatea de Tumbe  Foto de la noi din urbe. Și cu el era de lucrat gîrlă. Doar că i s-a părut mult 150 de Euroi pentru a-și asigura locul la școala respectivă. Așa că s-a pregătit singurel (sau nu) și a intrat al 4-lea. După cei 16 admiși la buget. Și taxa pe an este de 1000 de Euroi. L-ar fi costat doar 5% ca să-și facă viața liniștită. Și a lui și a părinților.

Și nici nu-ncepe bine anul 2012 neică și alt Paulică se scarpină de mine. Pătimaș și grijuliu trage pe blogul lui Dan Mititelu (căruia-i voi scrie separat, că prea și-o dorește) o frumoasă narațiune din gândirea și simțirea proprie: ” Dupa toate astea imi dau seama ca zilele tale sint numarate la latrina de cultura din copou. Poate asa vei avea timp sa tii cursurile pe care le vor atitia, sa faci expozitiile pe care nu le-ai facut, sa reinfiintezi Clubul Fotografilor si sa il pastoresti asa cum e nevoie (iti explica prietenul Ozolin cum se face asta pe bani nu doar pe pasiune).
Si sper sa ne revedem intr-un nou Club al fotografilor amatori si profesionisti care sa nu mai stea la cheremul niciunui gnom care s-a trezit zmeu peste noapte.”


De ce a fost nevoie să se scarpine de mine… nu pricep. Putea să-l pupe pe Dan în cur fără să-i tragă și o limbă. Omul e nostalgic. Membru al Clubului Fotografilor, da fără de Portofoliu (că pentru asta trebuia să ai, la vremea respectivă, și niscaiva Fotografii), cu un blog cu pozele de famelie (nu e nimic rău în asta). Omul visează din câte văd să se revadă într-un nou Club unde să vină și să caște gura ca la teatru. Gratis.

Men, de ce trebuie eu să-mi bat capul cu fotografi pe care dacă-i apucă nevoile în dreptul toaletei publice o cotesc și se ușurează în boscheți, pentru că 1 leuț contează la portofel?

A munci și a lua bani pe munca respectivă nu mi se pare motiv de miștouri pentru dobitoci. O perioadă bună am tăcut și i-am lăsat să se scarpine de mine fără să le spun nimic. Cred că este timpul să-mi revizuiesc atitudinea. Așa că în timpul liber vom discuta despre cei care-și trag singuri cu tesla-n OO, despre cei care fabrică direct Artiști fotografi, depre Domnul Președinte, despre multe alte lucruri interesante din sfera Fotografiei noastre dragi și de toate zilele!

miercuri, 11 ianuarie 2012

Scurtă scrisoare I


Dragă Prietene

Fotografia este o stare de spirit. Un ceva care te arde, te mistuie, te face mereu să vezi câte ceva acolo unde nu este nimic de văzut pentru spectatorii – profesioniști, sau nu – ca tine. Simplul fapt că mai facem din când în când poze cu telefonul mobil sau prietenia de o viață cu o altă persoană care folosește un aparat de fotografiat nu ne face, automat să-i simțim (ei, Fotografiei) ”gustul”. Și nici nu ne transformă în cunoscători.
A dărui este, după umila mea părere, cea mai extraordinară întâmplare care se poate întâmpla în lumea asta meschină și mereu pe fugă. În lumea asta în care mereu ne grăbim să luăm ceea ce nu ne aparține, ceea ce nu ni se cuvine, ceea ce nu înțelegem. Sau ne facem că nu înțelegem. Asta este, din nefericire, meteahna Privitorului profesionist!
Mi-ai putea replica că și tu dăruiești. Este adevărat. Dar tu dăruiești fiind plătit (bine cred, din moment ce ai ales asta) de Tovarășul Statul. Diferența este că eu încerc acest lucru să-l fac din pasiune, pe timpul meu, pe sculele mele (alea care fac peretele să prindă viață), pe nervii mei, pe banii mei, pe toată trăirea de care sunt capabil atunci când rostesc cuvântul Fotografie.
Și se pare că tu, intelectualul rasat care te consideri, nu ai înțeles demersul meu. Deși ți l-am explicat înainte: este dreptul meu să dăruiesc puținul care-l știu despre Fotografie doar acelora cărora le va ajuta, în timp, zbaterea mea. De unde am tras concluzia că nu ai înțeles? Din nesimțirea de care ai dat dovadă venind și instalându-te, ca și cum totul ți se cuvine, la întâlnirea noastră și apoi moțăind voios, probabil în așteptarea sfârșitului ”comediei” – descătușarea pentru mult așteptata țigară. Și răbufnirea ta de la final ”și eu ce fac?” mi s-a părut lipsită de sens (nu numai de înțelegere). Da Prietene, faptul că vii și ocupi un loc doar de dragul de a-ți diversifica viața domestică mă deranjează. Și nu numai pe mine. Nu vreau să-ți dau idei, dar ora aia și ceva cât ne întâlnim ca să discutăm despre Fotografie ai putea să o folosești pentru alte chestiuni esențiale ale vieții. Care sunt în sfera ta de interes.
În timpul scurt al vieții mele pe care-l ard pentru Fotografie sunt bineveniți doar aceia care pot înțelege ce am scris mai sus!