Domne... cum vine treaba: lui Bulă i s-a spus de către oglinda de cristal din sufragerie că e mare fotograf. Și de atunci dă-i și luptă. Luptă și dă-i. Bulă a avut prieteni. Tot fotografi și ei de care, la un moment dat, după cum suna interesul, s-a dezis. Apoi s-a zis. Apoi s-a dezis iar. Deși stă pe undeva prin nordul țării pe stânga, Bulă e cel mai cel oltean pe care l-am văzut din armată încoace. Aleargă după titluri. Fel de fel de titluri fotografice pe care și le cârnățuiește după nume pe câte 5 sau 6 rânduri. Să vadă boboru cât de talentat este el și câte competențe în fotografia de hartă are. Acu Bulă are o mare și devastatoare problemă pe care o poartă legată de conștiință ca pisica tinicheaua de coadă: un concitadin veros și lipsit de scrupule n-a vrut domne să-l facă mare maestru al morilor de vânt. I-a refuzat cantindatura și de atunci Bulă plânge-n pumni și se tot dă de ceasul morții pe câte ici pe câte colo nepricepând de ce. Acu, de la firma lu verosu a plecat un partener, motiv pentru care Bulă mai lansează încă o dată întrebarea fatală: de ce nene Brutus și matale... sau poate matale nu? Bulă speră să crape odată șandramaua care-i stă în calea fericirii lui de Maiestru neîncoronat.
Nu știu dacă ați înțeles mare lucru. Să vedem!...