Mereu ne trăim clipa. Sau ne facem că o trăim. Sau fugim de ea pierzându-ne în alte clipe mărunte, false, urâte, cu miros greu, de nesuportat...
În Iași s-a deschis un loc(al) destinat fotografilor. Este minunat am zis. Multe locuri cu oameni talentați nu au așa ceva. Mulți fotografi buni și-ar dori să aibă unde să se întâlnească, să discute, să schimbe idei, păreri, adevăruri adevărate despre fotografie. Și am acceptat să fac acolo prima expoziție a locului, de fapt a doua... înlocuind de pe pereții parțial vișinii pozele Maestrului cu nuduri, de fapt niște xeroxuri infecte cu pretenții de fotografii.
Îmi respect colegii. Pe cei care au ceva de spus în fotografie, pe cei care vin cu sufletul deschis pentru a învăța, pe cei pe care îi văd că se străduiesc să evolueze, să descopere, să se perfecționeze, să... fie ei și să dea, mai departe și celor care, la rândul lor, vor să știe ce și cum despre fotografie.
Nu-i suport pe impostori, pe cei care mereu sunt gata să se bată cu pumnul în piept și să te mintă în față... când, de fapt, pe la spate încearcă mereu să ți-o tragă, mergând de-a bușilea în neputința lor de impostori ai fotografiei, mereu încercând să-i ”agațe” pe cei aflați la început, pe cei creduli, cu gogoșile lor umflate ca niște baloane de săpun, lătrate ca niște adevăruri pe care numai ei le dețin și le stăpânesc pe vecie.
Nu mă pot face părtaș la așa ceva... Cei care intră pe aici și știu despre ce vorbesc îmi vor da dreptate. Sau nu. Sau vor spune că a-nebunit oZo și că-i este ciudă și crapă de invidie. Intrați pe pagina de acolo și vedeți ce se întâmplă. Atâția fotografi ratați la un loc n-am văzut de multă vreme. Atâtea ”acțiuni” în care se mimează fotografia...
Și nu pot decât să mă delimitez de așa ceva. Nu pot să fiu părtaș oricât ar trage de mine Meiestrul să-mi arăt mutra prin zonă. Nu pot gira așa ceva. Țoapele fotografice mă irită și-mi fac rău la ficați!