Citesc (şi mă scarpin la ochi) pe blogul domnului
Dinu Lazăr un material postat de către domnul
Bogdan Panait pe blogul personal despre jurizarea de la Epson a concursului
"Fii în rând cu profesioniştii". Pentru cine nu ştie, la vremea respectivă, după prima selecţie au apărut
voci care contestau jurizarea făcută. Am încercat să am un dialog civilizat, încercând, din punctul meu de vedere, să
explic cum am gândit acea fază a jurizării. Cine a vrut să înţeleagă, a înţeles. Cine nu... libertatea e ca o zână şi, de douăzeci de ani, un drept al fiecăruia în Romanela.
După cum se vede pe forumul
Nikoniştii.ro domnul Panait era foarte vehement în apărarea "intreprinderii" la care, chipurile, contribuise. Acum, brusc, la câteva luni după finalizarea concursului, îi trage două limbi la buci lui Mircea Bezergheanu, că vezi, el nu a participat la prima etapă a jurizării, iar la cea de a doua nu a văzut pe nicăieri vreo imagine de a respectivului domn. Este drept, domnul Panait nu a participat la preselecţia lucrărilor primite pentru concursul respectiv. Mi s-a părut ciudat atunci că, ştiind cu mult timp înainte de data jurizării, unul dintre membrii juriului nu şi-a putut rezolva problemele de acasă pentru a putea fi prezent. Şi eu aveam probleme la serviciu, dar mi-am luat două zile de concediu, speranţele şi respectul pentru cei care trimiseseră imagini fiind mai importante pentru mine decât interesul personal. Mai mult, cum am spus anterior pe blogul meu, am scos cele
două fotografii intrate în faza a doua a concursului din teancul de imagini primite cu mâna mea. Şi nu-mi pare rău nici acum.
Ceea ce face acum domnul Panait, negarea, indiferent de interesul pe care îl are, că ar fi văzut la etapa a doua a jurizării (cea în care s-au dat premiile) imaginile domnului Bezergheanu mi se pare de o nesimţire inimaginabilă. Spusele domniei sale şterg, dintr-o dată, cu buretele munca unor oameni de bună credinţă: A colectivului de la EPSON România, organizatorul concursului şi a celorlalţi patru fotografi care au asigurat, alături de domnul Panait, jurizarea lucrărilor. Mai mult, au menirea de a arunca în derizoriu orice intreprindere de acest gen care va fi organizată, de acum încolo, în România. Percepţia celor care vor dori să participe va fi că rezultatele sunt cunoscute dinainte, premiile fiind date pe pile, cunoştinţe şi relaţii. Periculoasă "intreprindere" v-aţi asumat domnule Panait. Degeaba sunteţi un bun fotograf dacă caracterul vă este de culoare maronie. Cine va dori să înţeleagă ce scriu aici trebuie să afle un lucru: imaginile de pe blogul domnului Dinu Lazăr îl înfăţişează pe Domnul Panait cu una dintre fotografiile domnului Bezergheanu în
mână. Şi atunci cum devine problema cu spusele de pe
blogul lui matale? Aţi văzut, domnule, cele două imagini la jurizare, ba le-aţi şi dat note de rahat!...
P.S. În imaginea de mai sus este Nicu Dan Gelep. Unul dintre cei mai mari fotografi pe care i-a dat României oraşul Craiova de unde domnul Panait îşi bate joc de munca mea făcută la acea jurizare. Acum face fotografii de-a dreapta Tatălui ceresc. A fost un om de o verticalitate extraordinară. O conştiinţă de la izvorul căreia s-au adăpat multe generaţii de fotografi. Tot în Craiova mai trăieşte un alt mare fotograf romîn, Victor Boldâr. Păcat domnule că nu aţi putut lua nimic de la ei. Marii fotografi trebuie să aibă puterea de a discerne să rămână în orice situaţie cu şira spinării dreaptă. Dumneavoastră o aveţi în formă de "L". După cum bate vântul interesului propriu.
P.S. 2. Avem
aici şi punctul de vedere al domnului Panait. Eu i-l respect. Păcat că se abţine de la comentarii. Din ce ţin minte l-a mai luat pe un concitadin de-al dumnealui tasta pe dinainte şi a doua zi a dat-o la întors. Libertate domnilor. Parfum de ţaca-ţaca...