S-au stabilit și datele expoziției de Fotografie de Stradă. Și cei care vor expune. Ceea ce este foarte bine. Felicitări Iuliei Pașcanu și lui Andrei Weingold pentru munca depusă!

Două întrebări se merită puse?

 1. de ce nu și o imagine a lui Tudor Ghioc? Măcar una era cu mult mai bună decât multe dintre cele din expoziție.

2. cât de pupător în fund, lipsit de respect pentru cei care te-au ajutat cu imaginile lor, cât de neprofesionist poți fi ca să pui pe afiș o imagine, alta decât una din expoziția ieșenilor care, încă o dată spun, te-au ajutat să-ți faci treaba? Asta dovedește că nu dai 2 (doi) bani pe ei și contezi doar tu, sau, dacă nu mai rău, prostie!

Cutia cu amintiri

Domnul din imagine are 82 de ani. Într-un fel, mi-a marcat o bucățică de viață. Numele său este Savu Vasiliu (zis Cocor- când era mai tânăr spunea mereu că merge la Partid să-i dea o ”cocorație”) și vreme de 40 de ani s-a ocupat de destinele fotbalului din Dorohoi.

În vara anului 1976 (terminasem clasa a VIII-a la Săveni, unde locuiau părinții mei) m-a văzut câteva minute pe un maidan din Dorohoi jucând fotbal. Eram portarul lui pește, da-mi plăcea la nebunie să mă dau cu fundul de pământ ”zburând” din bară-n bară. M-a întrebat de unde sunt și, peste două săptămâni a bătut la ușa casei din Săveni, spunându-le părinților că a venit după mine. Să mă ia la Dorohoi la Școala sportivă de care răspundea. Clasa a IX-a și o bucată dintr-a X-a l-am avut antrenor. Apoi m-am mutat la Botoșani la juniorii C.S.-ului. 

Nu l-am mai văzut din anul 1977. Aproape 35 de ani. Vineri am fost cu un coleg de la Iași (observator de meci) la Dorohoi. Am întrebat pe un cunoscut dacă Savu Vasiliu mai trăiește. M-a dus la el. S-a uitat câteva clipe la mine și m-a întrebat: ”Ce mai faci măi Dușa?”. Mi-au dat lacrimile.

Restul e de prisos...