foto oZo/respirare Manon
Nota finala
Da, nu mă ascund, scriu din
neputință.
Din neputința de a percepe lumea
altfel decât o fac, din neputința de a scăpa altfel de câte văd și-mi jupoaie
sufletul.
Din greutatea de a fi cu mine.
Scriu
– cu scrâșnet, pe muțește –
pentru că nu-mi pot urla durerea și furia,
pentru ca nu pot rupe cu dinții.
Scriu pentru că vă caut peste tot și
numai nu vă găsesc.
Îmi scriu visul despre lumi calde,
splendori și minunății bânuite-ndărăt de ziduri vechi, spulberate de vântul
uscat al lui trebuie, al lui să nu…
Da, scriu.
Mă scriu.
Mă vezi? Mă auzi?
Mă deșiră cuvintele sub ochii tăi.
Nu te temi? Nu te doare?
…Nu-i
nimic.
Așa și trebuie.
