- Nu câştigăm nimic. Da poate vede cineva imaginile astea şi măcar nişte piatră pune pe drumuri.
- Hai bre, chiar ne crezi fraieri?...
- Dom şăf, cât iei pe pozele astea?
- Nu iau nimic bre, le dau după vernisaj la oameni acasă.
- Hai dom şăf, ne crezi proşti? Iei mii de dolari de la pocăiţii de-afară pentru ele...
- Aşa-i bre, un sac cu dolari am adus şi cu mine. Nu vrei ceva din el?
- Hai dom şăf, că ştim noi...
Cam aşa se putea circula azi la amiază prin Slobozia: căruţa sau calul!...
- Raţ-ai dracu cu pozele voastre de nenorociţi. Vă bateţi joc de oamenii sărmani. În loc să veniţi cu ajutoare. Uite, fratele lui a murit şi bărbată-miu se lăfăie pe gard. Crucea mamii voastre de nenorociţi...
Cam aşa a fost astăzi la Slobozia. Pentru mine, o cruntă deziluzie. De-abia am putut ajunge cu maşina prin apropiere ca să pun fotografiile pe garduri. Microbuzul, cu invitaţii, a rămas la vreo doi kilometri. O echipă de la TVR şi una de la PRO TV au pornit spre noi şi nu au mai ajuns. Dintre colegii mei mai tineri... le mulţumesc celor puţini care au venit!... Ploaia mocănească frigul şi lutul de pe uliţe nu a scos din casă nici măcar pe copiii atât de entuziaşti atunci când le-am făcut poze şi care ştiau că venim. Cât despre cei maturi care au fost, interesul erau ajutoarele şi banii pe care îi câştigăm noi de pe urma lor. Tristă ţară Romanela, trist început de mileniu, Europă de tot rahatu că ne-a "primit" în ea!... La 15 km de Iaşi, un sat în care, dacă plouă, nu mai poţi intra cu maşina. Oameni de o sărăcie cruntă, precum pământul în care vor intra...
Vom reface expoziţia în Iaşi. Şi cu celelalte imagini. Cele cu mizeria care-i înconjoară. Sunt conştient că nu va ajuta la nimic. Dar măcar să fim noi cu sufletele împăcate! Imaginile din expoziţie, AICI.