Îmi respect mai tinerii Colegi de fotografie. Pe toți care țin aparatul de fotografiat în mână. Mă regăsesc în ei. Mă revăd pe mine când umblam de colo colo încercând să fur clipa pe peticul mic de celuloid. Să răstorn lumea cu curu-n sus cu imaginile mele...
Îmi sunt dragi cei care încearcă să înțeleagă mai mult din ea, Fotografia. Să treacă de capitolul ”îmi place” la cel ”înțeleg”. Pe aceștia încerc să-i ajut. Atât cât îmi stă în putință și cât ei sunt dispuși să primească.
Citesc pe blogul unui astfel de pătimaș următoarele:
”... Așa este și cu fotografia. Nu se învață ci se simte. Este o trăire, un sentiment născut din interior care ia naștere în momentul în care apăsați declanșatorul.
Știu că la început noțiunile năucitoare gen iso, obturator, f-stop, diafragmă pot speria majoritatea. Dar nu este nevoie de nimeni să vă zică ce fac. Mai ales să vă ceara bani cu nemiluita pentru o slabă informare tehnică pe care o puteți realiza și prin frunzărirea internetului. Ceea ce nu se poate învăța este ceea ce simți. Degeaba ești atotștiutor în ale tehnicii, degeaba ai aparatură de mii de euro dacă inima e neagră și nu vede mai departe de propriul nas.
De aceea dragii mei nu vă pot spune cum se învață fotografia pentru că deja știți singuri răspunsul la aceasta întrebare. Știți că nu e nevoie de milioane pentru a învăța tehnica fotografiei. Nu e atât de grea pe cat ne fac asa zișii fotografi sa credem. Pentru cei ce au ochi și inimă totul vine de la sine. Și mai știți ca nu trebuie să faceți fotografie să vă placă alții creațiile, ci o faceți pentru voi, pentru a transforma acea imagine blocată pe retină într-o formă digitală sau pe film.
Nu mai faceți tehnică ci fotografiați. Căci cei care vă vor spune că tehnica e cea mai importantă au uitat de mult cum e sa simți o imagine.
Și voi încheia cu o lege a lui Murphy care se aplică perfect la tot ce am scris mai sus:
” Cei ce au primesc. Cei ce pot fac. Cei ce nu pot ii învață pe alții. Cei ce nu-i pot invata pe altii administreaza.“
Printre cei ”înfierați” că ar suge sângele poporului iubitor de fotografie mă regăsesc și eu: pentru Cursurile care le fac iau bani. Chiar și autorul textului în cauză și-a pierdut banii când a făcut unul dintre aceste Cursuri...
I-am spus că a uitat să mai amintească de un lucru în textul lui: pentru a face Fotografie îți mai trebuie și MINTE. Nu a fost de acord. Nu-ți trebuie. Este destul să ai ”inimă și ochi”. Tot pe blogul domniei sale se mai putea citi:
”Folosiți focale fixe cu deschidere mare ( f1.4 f1.8 f2) Sfatul e unul clar. Cu cat f mai mic cu atât posibilitatea de a folosi la maxim lumina creste.Precum și viteza de declanșare. În combinație cu ISO ridicat poate face ca noaptea sa devină zi ( retoric ). În poza de mai jos am folosit un film de iso 400 cu un 50 mm pus pe f1.8. Poza a fost făcuta noaptea târziu. Timpul de expunere a fost undeva pe la 1/50-1/0 ( zic ceva cu aproximație)”.
Am discutat despre greșelile din text și l-a scos pentru a-l reface cândva. Este doar o mică problemă aici. În momentul în care postezi un text cu greșeli de exprimare despre ce și cum în Fotografie există șansa ca alte persoane să ia de bun ce ai scris tu. Și de aici avem astăzi o droaie de aberanți care poartă aparatul de fotografiat în mână. Ba chiar mai sunt mândri că au un ochi și o inimă. Nu, Prietene, îți trebuie musai și MINTE ca să faci Fotografie. Măcar pentru a nu greși atunci când apeși pe tastele calculatorului. Și îți mai spun un secret. Gratis: Fotografia e un tort cu mai multe etaje. Ca să treci de la unul la altul, spre vârf, îți trebuie MINTE pe lângă ochi și suflet. Altfel într-o zi te va lovi năucitoare întrebarea simplă: de ce nu reușesc să trec de la a face Fotografie pe stradă la a face Fotografie de stradă???