![](https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjX-x97_r87SjMtSUFAoz_atnOstVGX1F9j2C_4wtM6yJDePHYskQ6zlFHMgz6NR7Qkf7SzWskkzXth2pK-ZpoT0ec_WJ-7GBVn7C_bj2RLBZjrPeb3IAGp9CnATSa-s_nsfI2yNmOihGM/s400/001.jpg)
De câte ori ne-am întrebat "ce este Fericirea"? O respirare, o stare, o mângâiere, o adiere? Fericirea de a fi liniştit, de a fi sănătos, de a avea o bucată de pâine pe masă, de a avea un acoperiş de-asupra capului? Fericirea de a putea dărui din puţinul pe care El, la naştere ţi l-a pus, praf de stele, lângă inimă...
De la o vreme, parcă, Fericirea este din ce în ce mai departe de sufletul nostru. Şi, de multe ori, nu înţelegem, nu putem pricepe ce se întâmplă pe "uliţa" noastră...
Într-o zi, Fericirea poate fi petala de floare, firul de iarbă, pata albastră de cer sau mica Buburuză-viaţa ta pentru totdeauna dorită!...