De vreo patru ani mă chinui să ajung în Deltă. În ultimii doi, în perioada în care am vrut să merg era anunțată ploaie. Văd pe net imagini de-ale colegilor mei extraordinare făcute acolo și mă pocnește-n degetul cu care apăs declanșatorul melancolia. S-o rupe ghinionul odată și odată. Nu am teleleu de 600 sau 800, da măcar să-i simt mirosul îmi este dor. E un loc aparte pentru mine. Locul unde apa este stăpână. Unde păsările povestesc despre viață și moarte. Unde, dacă ai fost o dată, musai revii iar și iar ca-ntr-un dulce blestem!