joi, 20 octombrie 2011

Câteva gânduri


Sunt clipe în care ne aducem aminte de colegi fotografi pe care nu i-am văzut sau nu i-am auzit de mai multă vreme. Sunt clipe în care, în prostia noastră de sentimentali punem mâna pe telefon și sunăm. Și în loc să ne bucurăm de clipele în care (încă) mai putem vorbi coerenți unul cu celălalt ajungem la discuții aberante despre fotografia de acum 25 de ani când unul era mare fotograf prin Piața Unirii, cu premii color despre socialismul nostru luminos la Saloanele vremii, despre cum l-a carotat pe el altul care avea pâinea și cuțitul (fotografic vorbind) de a trebuit să dea de două ori cu miloaga să-l primească în FIAP, despre că de ce eu m-am certat cu Toth, marele Președinte în viață al AAFR-ului pe care nu-l bagă nimeni în seamă acum (numai nostaslgicii ramoliți - ca și mine) și alte tâmpenii inutile venite dintr-o blazare, neputință și uitare în care respectivul domn a picat imediat după ce fotografiile lui despre marile făuriri de la C.U.G. nu au mai avut căutare... Și în loc ca să-l trezești pe OM la realitate închizi telefonul nevrând să-i jignești bătrânețile pe care le simți și tu în oase...
Pe mail primești durerea altui coleg pe care viața-l dă cu destinul din colț în colț, un om la care ții din tot sufletul tău și pe care nu știi cum să-l ajuți ca să nu te privească iar chiorâș ca pe ultimul dușman din viața asta.
Și atunci iei în spate iar armura și te închizi în turnul tău de sticlă de 2 litri ca să nu te doară neputința și viața asta întoarsă și anapoda pe care o trăiești.
În rest totul este bine!...