Astăzi au venit (din nou) imaginile de la mărit. Nu știu cum gândește minilabul dar gândește în ciuda mea. Ce eu am cerut cu 2 sau 3 trepte de densitate mai deschis este, invariabil, cu 1 singură. În fine, asta e. Data aviatoare voi face o vizită la Brașov să ne punem de acord. Din ce am gândit, 18 imagini sar din schemă. Aproape 20% dintre cele 106 pe care le voi expune. Destul de multe...
Asta este Prieteni, prea am făcut mișto de... he-he-he. Ezistă o compensație!
Nu știu câți dintre cei care pun mâna pe un aparat de
fotografiat nu și-au propus să călătorească. Într-un capăt de lume, într-un
capăt de țară, într-un capăt al propriului oraș. Și să fotografieze. Tot ceea
ce li se pare frumos, tot ceea ce au auzit – citit – văzut pe la alții că este
frumos, tot ceea ce le face sufletul să vibreze de atâta frumusețe pe care
Creatorul a împrăștiat-o pe pământul nostru de oameni. Probabil că niciunul
dintre ei, sau... foarte puțini.
Fotograful
este un martor al timpului său. Zece dintre noi, în același loc, găsim zece
unghiuri diferite de abordare a aceluiași subiect. După chipul și asemănarea
fiecăruia dintre noi. Și nu este de mirare că, odată ajunși într-un loc
arhicunoscut, în loc să cumpărăm o vedere cu acel spațiu declanșăm. O dată, de
zece, de 100 de ori. Să avem acasă propria noastră vedere. Așa cum am văzut-o
cu inima.
Iată deci
că, în afară de faptul că este un călător, fotograful mai poate să și viseze.
La o lume numai a lui, cu imagini numai ale lui, mult mai frumoase și mai
iubite decât toate imaginile frumoase și iubite din lumea asta mare, numai bună
să călătorești și să-i visezi povestea care se scrie continuu. Pentru că, musai,
câți fotografi tot atâtea povești.
Călător – Visător... o expoziție din
România cu poveștile mele. Așa cum le-am simțit și trăit eu la vremea când
umblam prin România din inima Mea,
mult înainte ca sintagma respectivă să fie folosită de o televiziune centrală.
Sunt povești în imagini de prin toate locurile minunate pe unde mi-au călcat
pașii și pe care le-am trăit la intensitate maximă, ea, inima mea, fiind aceea
care a făcut mâna să declanșeze aparatul de fotografiat. Sunt clipe pe care eu
nu le mai pot întâlni, clipele mele irepetabile și vă doresc să le trăiți pe
ale voastre la fel ca și mine în drumurile pe care vă purtați pașii, așa cum
sufletul vostru le va percepe în irepetabilitatea fiecăruia dintre voi,
prietenii mei Fotografi.
Vă invit
luni, 24 februarie 2014, la ora 17,30 în Sala ”Diotima” a Casei de Cultură a
Municipiului Iași ”Mihai Ursachi” din Parcul Copou, alături de Mihai Cantea și
Adi Cristi, la vernisajul expoziției Călător
– Visător, expoziție a cărei imagini le veți putea viziona până în data de
16 martie atât în Galeria ”La Gard” (gardul Parcului Copou) cât și în Galeria
”Labirint” (holul Casei de Cultură). Sunt aproape 100 de imagini alb-negru și
color, făcute în aproape 10 secunde de declanșări ale obturatorului aparatului
de fotografiat, toate într-o singură bătaie a aripii de Înger păzitor și
călăuzitor.
Vă aștept cu
drag,
oZo
