luni, 15 octombrie 2012

Un gând


Mă distrează impostorii. Îmi este milă de cei care umblă în genunchi prin fotografia românească preferând să întoarcă capul în loc să-ți răspundă la un firesc ”Bună seara”!

Nu am mai făcut de doi ani genul acesta de imagine, de când Palatul Culturii a intrat în renovare. Este un gen de fotografie care ține de tehnică, de găsirea unui loc convenabil din care să fotografiezi. Artificiile brăzdând cerul le fotografiezi simplu, din mână. Lumini și culori. Atunci când mai introduci un element în ecuație (în cazul de față spatele Palatului Culturii, din Grădina Palas - nici el terminat de renovat), situația se mai complică puțin: găsirea unui punct de stație (în cazul de față terasa de la Food Court), trepied, telecomandă, răbdare și inspirație. Inspirația de a alege setarea potrivită pentru a fotografia artificiile. Eu am ales una nepotrivită: ISO 100 - prioritate de diafragmă - aparatul stabilește automat un timp de expunere în funcție de lumina ambiantă, rezultând expuneri între 30 și 6 secunde, funcție de valoarea diafragmei. Fotografiind astfel, de multe ori a trebuit să acoper cu mâna obiectivul, datorită multitudinii de artificii explodate în intervalul respectiv de timp.
Mult mai simplu (și cu rezultate surprinzătoare) ar fi fost să setez aparatul pe Bulb (de lalea), să declanșez (cu ajutorul telecomenzii) și să țin obturatorul deschis atâta timp cât ochiul și sufletul considerau că este necesar (asta nu se găsește în nici o carte).