S-a dus dracului şi campionatul ăsta. Mă simt ca un bou care după ce-a tras la jug o zi întreagă în loc de apă şi paie mai primeşte şi un şut în coaste. Speranţe cusute cu aţă albă. I-am avut în mână pe francezi şi i-am iertat. Pe italieni, la fel. România "briliantului" drogat. Asta suntem. Ne-am bazat pe un golan drogat care în afară de o golăneală nu a făcut nimic în trei meciuri. A fost mâna noastră moartă. Doar golăneala de a-i fura o minge unui fundaş italian şi a o băga în poartă. Atâta a făcut "briliantul" nostru mânjit de cocaină. Mi se face părul măciucă când citesc ce spune: "am vrut să trag tare, pe centru"(despre lovitura de la 11 metri din meciul cu Italia). Păi, fotbalistul moşului, dacă aveai sânge de vedetă-n instalaţie, o băgai în vinclu, dădeai o scăriţă, o dădeai cu călcâiul, oriunde altundeva, în poartă, numai nu în piciorul lui Bufon. Am avut şansa să le scoatem la spanioli fotbalul din cap. Şi am ratat-o. De fapt, acesta este şi numele generaţiei actuale: generaţia RATATĂ. Condusă de un drogat cu aere de vedetă. A-l compara cu Hagi şi Dobrin este o ruşine!...