duminică, 6 aprilie 2014

06.04.2014 - despre Fotografie cu dragoste - 96


Se spune că, cu cât ai mai mult contact cu oamenii, cu atât mai mult trebuie să devii mai îngăduitor, înțelegător, permisiv, non-abraziv... adică un fel de cutie de poștă (să nu spun coș de gunoi) în care fiecare să poată pune tot ceea ce îl frământă legat de fotografie (în cazul meu), de înțelegerea sau neînțelegerea fenomenului, de angoase, de fumuri, de pieptănat cu dinții invers (!), de șmecherie, de prostie, de filozofie de 2 lei, de parfumuri trecute și ne(sau urât)-mirositoare, de frecții, de lecții, de draci, de laci, de câte și mai câte angoase și goange ale celor suficienți și atoateștiutori (tot fotografic vorbind).
Prima, a 2-a, a 3-a și a 15-a oară înțelegi și ești îngăduitor, împăciuitor, explicator. Lași de la tine și încerci să ții un echilibru între a o lua la fugă și a da un sfat folositor. A 16-a oară ți se pune pata și, cum nu poți fugi din calea prostiei, dai cu parul. Tare și drept în capul tău de idiot care a trebuit să suportre până acum toate inepțiile și neputințele lu Tanda cu aparat și Manda țiitor de 6 la toate întâlnirile productive și neproductive pe care le-ați avut, că a trebuit să te încarci mereu cu toate problemele existenței și neexistenței lor și să le ei asupra ta mai ceva ca un popă cretin.

Prieteni, nu sunt Supermanul pozelor ratate. Sunt ca și voi un om care iubesc fotografia, care încerc să dăruiesc din puținul pe care îl știu, care încerc să nu ies singur la fotografiat, să mai fac o expoziție (și nu a mea), să țin unit un  grup pentru care, de multe ori, timpul și viața mea personală nu au contat. Este adevărat că și voi mi-ați dăruit înmiit din timpul vostru, din atenția voastră, din căldura voastră, din pasiunea voastră. Voi fi mereu atent și deschis la toți aceia care vor dori să facă ceva pentru pasiunea comună, fotografia, voi ajuta, pe cât îmi va sta în putință, voi da, după puterea mea, un sfat, voi răspunde prezent dacă mă veți solicita la un proiect palpabil și realizabil, dar voi înceta să susțin și să mai încurajez cauzele care mi se vor părea ”dinainte pierdute”.

”Și eu acuma ce fac”... păi du-te nene și te dă cu capu-n Bahlui, că nu e nici o șansă să te scufunzi și să mori. Sau, mai bine, du-te și mai suge sânge și de la concurență, că la asta te pricepi cel mai bine!