foto oZo/respirare Manon
Aşa trebuia să se întâmple:
Să pendulăm între lumi paralele,
Nesfârşită eu.
Nedumerit tu,
Istoviţi ,
Dar noi
Pe terasele unei poveşti mai vechi…
Aşa
Trebuia să ne ajungem
Celuilalt
Spiralând sonor asteptările,
Încerând povara străvezie a clipelor
Sfărâmate moale…
Ne-am fi desprins din noi,
Atât de aproape
Fluturând
Peste trupurile ciunţite,
Otrăvite de dragoste.
Singurătatea mea
Vălurind rece de a lungul coastelor
S-ar fi împraştiat alb
În marele gol
De după prima răsuflare…
…cerul a rămas deschis…
ard
două spânzurători
la câte un capăt de lume.
