Bruj...

”Cei mai buni Prieteni nu sunt aceia care astăzi vin și mâine pleacă. Sunt aceia care rămân lângă tine”
Nu mai țin minte cine a spus asta...

Culoarea de la neuroni

Era în 1990. La Oradea, la vernisajul primului Salon cu tema ”Nud” din România. Între cei prezenți și regretatul Jozsef Marx, unul dintre marii artiști fotografi pe care i-a avut România. Cu câteva luni mai înainte, la Botoșani îi organizasem o mare expoziție de fotografie alb-negru. Cam 100 de imagini mărite 50x60, caserate pe carton 70x80 cm. Umplusem Muzeul de Artă cu lucrările lui fantastice. Totuși, în ultima vreme Ioșca Baci lucra numai color. Curios, l-am întrebat după vernisaj (unde vorbise vreo 20 de minute și numai în ungurește) de ce nu mai mărește alb-negru. Răspunsul lui mai că m-a făcut să pufnesc în râs: ”dragul mieu, acum ghindesc in color”. Mare tălâmbă eram pe vremea aceea.

o constatare...

Fotograful bun are întotdeauna Îngerul în preajmă. Treaba cu ”norocul” e valabilă doar la Loto...

Când Îngerul iubirii trece prin preajmă

Lumea trecea - furnicar pestriț, fără să-i bage în seamă. Turiștii le au pe-ale lor în cap când ajung în Montmartre. Pictorii îi atrag ca un magnet. Să caște gura la portretele altora, apoi să se scobească prin buzunare și să-și împingă nevasta să ia loc pe scăunelul maestrului. Repede, până nu se bagă altul cu consoarta în față. Că timpul e scurt și se aprind luminile la Moulin Rouge. Cum spuneam, lumea nu avea grija lor. Nici măcar garconul care le adusese șampania roze pusă la gheață în frapiera de sticlă... Se priveau în ochi. Nici cuvinte nu mai aveau. Erau de prisos. Ea l-a prins cu mâna stângă de după cap. El s-a apropiat să-i miroase parfumul ce se ițea de după lobul urechii ca o zi de duminică. Nici ea nu cred că știe de ce și-a despletit părul. Și el a sărutat-o dinspre tâmplă spre gât... Amîndoi erau fugiți de acasă. Departe, tocmai la Parisul unde dragostea pândește la fiecare pas.

H-abar n-am cât a continuat povestea lor pe mica terasă unde nimeni nu-i băga în seamă. Nici măcar eu nu i-am văzut. Doar am simțit o adiere ușoară de aripă. Îngerul iubirii aflat prin preajmă mi-a lăsat pe card trei imagini. Amintirea unei duminici de august ce nu se va sfârși niciodată!

Un an diferență

Între cele două imagini este diferență de 1 an. Colina Montmartre a rămas tot acolo. A mai apărut un semn cu o interdicție. Ce mai contează o interdicție în plus? A dispărut meniul... nu, nu era portativul cu notele violonistului! Lumea este alta - turiștii vin și pleacă zilnic din magnetul numit Paris. Cămașa și-a pierdut strălucirea culorii, de fapt nu este aceeași... doar el, Artistul, a rămas la fel. Mereu cu sufletul cântând pentru alții. Chiar și pentru un amărât de bănuț.