Se spune că ”veștile bune circulă repede”. Văd că și cele proaste circulă... Și mai repede. Ce am scris despre dezamăgirea mea că nu am putut participa la acțiunile din Vamă era mai mult o constatare (amară) personală. Nu am dat nume, nu am arătat cu degetul, nu am acuzat. Am văzut astă seară aproape 1200 de imagini dintre cele vreo 5000 făcute de către colega mea Alecsandra Drăgoi la Workshopul ”Vama sub lumini de Oscar”. Nu ascund faptul că mi-aș fi dorit să fiu și eu acolo. Să dăruiesc și să primesc. Ce s-a făcut a fost extraordinar. Am zărit în imaginile Alecsandrei multe cunoștințe pe care mi-aș fi dorit să le reîntâlnesc. Au participat ”nume” pe care le urmăresc pe net. Mi-ar fi plăcut să le cunosc, la o bere. Este posibil să nu mă fi simțit confortabil printre atâția oameni tineri și entuziaști. Este posibil să mă fi simțit extraordinar. Era posibil. Rămâne doar acest ”este-era posibil”. Oricum, damblaua cu Vama mi-am făcut-o. Dintre cele 135 de declanșări v-am arătat câteva imagini. Bune-proaste... mă reprezintă. ”Interpretarea” culorii aparține sufletului meu. Niciodată nu voi mai face alb-negru. Ghindesc in color (vorba regretatului Jozsef Marx).
@ Cătălin: anul viitor voi fi prea bărtân ca să mai răspund la o asemenea provocare. Sufletul meu îți urează succes de pe acum”...