Vă mai amintiţi?...

Vă mai amintiţi de Capitala culturală europeană din 2007, Sibiul?

Ciocăneşti - festivalul ouălor încondeiate

Pe 8 martie, prima ieşire cu Prietenii de la Atelierul de fotografie!...

Aprilie - Ieud...

O zi despre care, parcă, toate cuvintele sunt de prisos!...

O CONŞTIINŢĂ - Dan PURIC

Într-o organizare infectă asigurată de către Liga studenţilor bla-bla ortodoxi, în Aula mare a Universităţii "A.I. Cuza" din Iaşi a avut loc ieri lansarea cărţii "Cine suntem", aparţinând actorului Dan Puric. Spun infectă, deoarece, pe lângă cele cam trei sute de locuri cât am aproximat că are respectiva Aulă, încă aproape o sută cincizeci de persoane au stat în picioare vreme de peste trei ore. Oare când vor înţelege omuleţii ăştia care mâine se vor lăuda că au fir direct cu Doamne-Doamne că prostimea nu este bună numai să le înfunde lor buzunarele cu bani pentru acatiste şi lumânări şi că la astfel de manifestări trebuie să îi asigure un minim de confort?. Normal ar fi fost ca în momentul ocupării capacităţii sălii să dea drumu la câini sau, dacă vreo unul dintre ei s-ar fi aşteptat la aşa afluenţă de public, să găsească altă locaţie. Chiar şi la centrul Providenţa, care în ultima vreme numai de târguri este bun!...

Omul care a încântat publicul din treizeci şi nouă de ţări ale lumii prin arta sa, Pantomima, a reuşit să-l vrăjească şi ieri. Prin dragostea sa pentru valorile acestui pământ, prin credinţa sa în Christos. Se pare că Dan Puric şi-a găsit o a doua vocaţie: conştiinţa identităţii de a fi ROMÂN. Şi cu aceasta încântă şi vrăjeşte, deopotrivă, pe cei care-l ascultă!

Dan PURIC - "Cine suntem?"

Astazi, de la ora 18, în Aula mare a Universităţii A.I. Cuza din Iaşi, Dan Puric îşi lansează volumul "Cine suntem?". Un mare actor şi o mare conştiinţă, devenit, după mai bine de douăzeci de ani de muncă pe scândura scenei (a terminat facultatea de teatru în anul 1987, la clasa lui Dem Rădulescu), un brand al româniei în materie de cultură. Pantomima, pe care a dezvoltat-o până la esenţa gestului, a făcut fericiţi spectatori de pe toate meridianele globului. Mi-l amintesc, între 1987-1989, actor al teatrului din Botoşani, cum se antrena pentru ceea ce a devenit, mai târziu, un mod de viaţă: o oră şi jumătate, fie că avea treabă, fie că nu, zilnic, lucra în oglindă pentru cizelarea mimicii şi gestului. Apoi, încă o oră, pe o bucată de PAL, bătea step. Un caracter excepţional, o voinţă de fier.

Imaginile sunt de prin 1993, de când alături de Carmen Ungureanu exersau "Tojours L'amour". Ultima imagine, rodul jocului lor!...

Vrăjitoarea pofticioasă

Teatrul "Luceafărul" din Iaşi pregăteşte pentru sâmbătă o nouă premieră: "Vrăjitoarea pofticioasă". Aventura a doi copii împătimiţi de desenele animate de la televizor şi care, cu ajutorul telecomenzii, dau peste o vrăjitoare pofticioasă care, apoi, îi poartă prin diverse poveşti. La cât am rîs când am făcut fotografiile sunt sigur că cei mici vor fi încântaţi de spectacol. La fel şi părinţii lor!...

Ole, ole... România, fata bătrână şi cu onoarea nereperată!...

S-a dus dracului şi campionatul ăsta. Mă simt ca un bou care după ce-a tras la jug o zi întreagă în loc de apă şi paie mai primeşte şi un şut în coaste. Speranţe cusute cu aţă albă. I-am avut în mână pe francezi şi i-am iertat. Pe italieni, la fel. România "briliantului" drogat. Asta suntem. Ne-am bazat pe un golan drogat care în afară de o golăneală nu a făcut nimic în trei meciuri. A fost mâna noastră moartă. Doar golăneala de a-i fura o minge unui fundaş italian şi a o băga în poartă. Atâta a făcut "briliantul" nostru mânjit de cocaină. Mi se face părul măciucă când citesc ce spune: "am vrut să trag tare, pe centru"(despre lovitura de la 11 metri din meciul cu Italia). Păi, fotbalistul moşului, dacă aveai sânge de vedetă-n instalaţie, o băgai în vinclu, dădeai o scăriţă, o dădeai cu călcâiul, oriunde altundeva, în poartă, numai nu în piciorul lui Bufon. Am avut şansa să le scoatem la spanioli fotbalul din cap. Şi am ratat-o. De fapt, acesta este şi numele generaţiei actuale: generaţia RATATĂ. Condusă de un drogat cu aere de vedetă. A-l compara cu Hagi şi Dobrin este o ruşine!...

Slobozia 1

Fix acum trei luni, pe 16 martie, am fost împreună cu câţiva prieteni de la Atelierul de fotografie la Slobozia, un cătun aflat la aproximativ 25 de kilometri de Iaşi, locuit de populaţie rromă. Este incredibil că mai pot exista, în anul 2008, asemenea margini de lume. Casele, majoritatea făcute din pari înfipţi în pământ şi lipiţi cu lut, stăteau să se prăbuşească. Apă curentă, canalizare... vise. Toaleta era, pe oriunde, prin drum. Şi totuşi, fiecare casă avea câte un lighean pe care scria Digi TV!...

Nu ştiu ce mi-a venit să prelucrez astăzi imaginile respective. Poate de bucurie că am predat lucrarea de licenţă, poate pentru faptul că ieri au mai fost o tură de alegeri şi că ei au acum un primar nou... Măcar piatră pe uliţe să le pună. Dacă apuci să intri acolo şi, între timp plouă, e de belea!...
Am procesat 19 imagini şi i le-am trimis lui Ştefan, să aleagă el 6. Curios... a ales cu totul altele (Slobozia 2), decât aş fi ales eu. Cred că îmbătrânesc! O fi de bine?

Slobozia 2

Slobozia lui Fanu