joi, 25 septembrie 2008

8 ore în Viena (ultimele)

Partenerul meu jonglând cu bilele primite cadou la o mare sărbătoare din Viena. Se sărbătorea ceva cu Uniunea Europeană şi faptul că în 2009 Linzul va fi Capitală culturală europeană. Ca tot omul de pe acolo, ne-am" abonat" şi noi la tricouri, şepci, tipărituri şi poze gratis cu polaroidul!...

Ultimile imagini din Viena. Seara am mai făcut vreo sută de kilometri şi am dormit la o pensiune (încă în Austria) dintr-un sătuc de la marginea autostrăzii. Dimineaţa am mai făcut vreo sută zece kilometri, până în Reghensburg, în Germania, unde, cu stupoare am constatat că geanta mea cu scule rămăsese la "moşu", patronul pensiunii. De la un internet de acolo, cu ajutorul unei domnişoare care vorbea toate limbile din lume şi cu al lui Mark am dat telefon şi am convenit că o voi recupera la întoarcere. A fost o senzaţie care nu se poate povesti. Este prima dată când am pierdut ceva de foto. Aşa că în Paris am făcut poze cu o săpunieră Fuji pe care mi-a împrumutat-o Mark. Dacă aţi şti câte imagini am ratat şi câte nu le pot folosi datorită faptului că am folosit zumul optic, mi-aţi trage numai şuturi în cur. Oricum, a fost o experienţă interesantă, trăită la maxim. Este atât de frumos să vezi cum vin şi trec subiectele pe lângă ochiul tău şi tu să te poţi detaşa de ele fără să faci clanţa-clanţa cu ditai digitalu!...

8 ore în Viena (2)

Al doilea set de imagini din Viena. Spre după amiază voi porni în cea mai halucinantă poveste care mi s-a întâmplat pănă acum (bineînţeles... va urma)!...

8 ore în Viena (1)

"Divergenţe"

"Interesant"

Vineri, 11 septembrie, împreună cu Conu Mugur am hălăduit vreo opt ore prin Viena. Ce am văzut pe acolo, în cele ce urmează...

marți, 23 septembrie 2008

Nenea Nicu, Îngerul care mă priveşte din cer...

Prin 2001, la un vernisaj la Rm. Vlcea. Domnii din rândul de sus (de la stânga spre dreapta) : D-l Purice, directorul Muzeului de artă din Rm. Vâlcea, pe al doilea domn nu-l cunosc, Ion Ciobotaru, Laurenţiu Mărgineanu, George Boţic. Rândul de jos: Gheorghe Lăzăroiu, Dr. Trestian Găvănescu şi Nicu Dan Gelep.

Dacă pleci pentru mai multă vreme hai-hui, sigur, la întoarcere, veştile proaste vor reuşi să-ţi întoarcă toate bucuriile pe dos.
Nenea Nicu Dan Gelep nu mai este. A plecat acum o lună de zile la Îngeri, să facă poze alături de Mihailopol, de Friedmann, de Comănescu, de Frandin, de Faria, de Rizeanu, de Ioşca Baci, de Oprişor, de Săvulescu, de Lăzăroiu, de Iarovici şi de mulţi alţi fotografi care au făcut să se vorbească despre fotografia românească prin toate coclaurele lumii.
A fost un om extraordinar. Mare fotograf, mare conştiinţă. Mereu cu o glumă în colţul gurii, mereu cu un sfat pentru cei tineri. Cuvintele nu-mi sunt de ajuns ca să pot exprima tot ce am simţit aflându-mă în preajma lui, tot ce simt acum când am aflat că nu mai este. Doar un gol imens, ca şi cum o parte din lume ar fi dispărut.
Sărut mâna Nenea Nicu. Odihneşte-te în pace!...

duminică, 7 septembrie 2008

Hai-hui prin Romanela 10

"Zestrea" - Baia Mare, Muzeul satului, august 2008

sâmbătă, 6 septembrie 2008

Hai-hui prin Romanela 9

Nunta - Văleni-Maramureş

Hai-hui prin Romanela 8

Pastel la Roşu - Munţii Apuseni

vineri, 5 septembrie 2008

Hai-hui prin Romanela 7

Bixad, 15 august 2008

Hai-hui prin Romanela 6

"Tăntălău şi Gogoman"

(Şi ei, ca doi fotografi care se respectă, din Romanela noastră dragă)

Să vă fie ziua bună, Prieteni!...

joi, 4 septembrie 2008

Câteodată, când te apucă dorul!...

Arde mai tare decât focul. Te mistuie când încet când alergând mai repede decât gândul. Din momentul din care i te dărui necondiţionat devine stăpână pe sufletul tău, pe mintea ta. Nimic nu mai contează. Nu-i eşti scalav dar nu poţi trăi fără ea. Te uiţi în jur şi-i vezi pe alţii cum mimează supunerea şi-ţi vine să râzi. Nu poate fi păcălită pentru că se răzbună înfiorător. Este fecioara despletită din visele noastre ascunse. Dragostea noastră fără putinţă de trădare. Inima noastră bătând. Ca la 18 ani. Doar câţiva, foarte puţini, sunt cei care au reuşit să o supună. Dar oare au reuşit? Cu sărutul ei dulce-amar te omoară puţin câte puţin, dându-ţi iluzia că trăieşti. Bine! Zi de zi, noapte de noapte te veghează din cele mai îndepărtate amintiri...

EA, povara care ne-apropie, chiuind, de clipa din urmă. FOTOGRAFIA, Prieteni!

Şi ce dor de iarnă şi de sărbători mi s-a făcut...