luni, 7 iunie 2010
duminică, 6 iunie 2010
vineri, 4 iunie 2010
Colocviul Național de Artă Fotografică ”Bistrița - 2010”
Verde crud cu roșu broască
A trecut o săptămână și-o zi de cînd s-a încheiat Colocviul Național de Artă Fotografică de la Bistrița. Teoretic, prin reprezentanții săi, președinții sau vice-președinții de fotocluburi afiliate la AAFR, la acest Colocviu a participat tot ce are mai bun fotografia artistică din România. În intervenția de 10 minute avută în a doua seară de discuții punctam câteva idei la care m-aș fi bucurat să primesc măcar un răspuns mic, mic, mititel:
- tot vorbin despre ”artă fotografică” dar nicăieri nu găsim scris ce este ea. De unde începe și unde se termină. Cum ajungem să o practicăm, zămislim, dezvoltăm, ce ingrediente trebuie să folosim, de unde până unde suntem artiști fotografi sau de unde până unde nu suntem, este destul să avem scule bengoase și calculator cu turbo ca să ne putem numi artiști ? (și aș mai putea pune încă 100 de întrebări legate de artă și artiști)...
- în România nu avem critică specializată în domeniul fotografiei. Și nici nu vom avea vreodată atâta timp cât nimeni nu este interesat să pregătească astfel de ”personaje”. Ori o artă fără o critică adecvată...
- în România nu avem învățământ universitar axat pur pe fotografie. Facultățile de la București, Cluj, Iași și pe unde vor mai fi fiind sunt de ARTE VIZUALE. La fel și profesorii lor. La Bistrița, Eugen Moritz, profesor universitar la Cluj, a ținut o prelegere foarte interesantă... legată tocmai de fotografie și artele vizuale. Ori instalațiile, performance-urile și alte coclendere care folosesc fotografia ca pretext numai de artă fotografică nu pot fi numite.
- nu avem galerii specializate pe fotografie (chiar dacă la Oradea există una a AAFR-ului iar pe ici pe colo tot felul de improvizații unde se expune fotografie) și nici curatori (urât cuvânt) care să se ocupe de organizare de expoziții de gen, de descoperirea de noi talente, de formarea unei piețe pentru fotografie, etc...
- ne plângem (și la Bistrița au fost nemulțumiți) de atacurile pe net a celor care nu sunt înregimentați în sistemul AAFR, dar ce se poate face (sau ce se face) pentru a evita aceste atacuri? Orcine se simte îndreptățit să dea cu tasta atunci când persoane care nu au nimic comun cu fotografia afișează portofolii fără valoare. Ba mai au și un cîrd de ”realizări” iepocale pe seama lor.
- și tot așa...
Lucrez de doi ani și jumătate cu tineri și mai puțin tineri care încearcă să îmblânzească imaginea fotografică. Cred că aici ar trebui să activeze fiacare conducător de grupare fotografică. Să pună, prin experiența pe care o are, piatra de temelie a noii fotografii românești. Material uman talentat există din belșug. Am vizionat la Bistrița, la prezentările de Diaporame fotografi care de 20 de ani, de când nu ne-am mai văzut nu au evoluat cu nimic. Aceleași imagini pe care le știam. Am văzut că fotografii cu pretenții nu știu să-și aleagă imaginile, punând în prezentare imagini foarte bune alături de altele discutabile. Am văzut și imagini extraordinare dar și imagini jenante. Să fie aceasta oglinda fotografiei artistice din România? Se pare că da. Dacă AAFR-ul vrea să facă ceva pentru fotografia românească trebuie să o restructureze din temelii. Cum? nu știu încă. Dar promit să ajut dacă mi se va cere sfatul. Domnul Ștefan Toth este un foarte bun organizator. Dar fără o strategie bine pusă la punct, fără ajutorul celor care pot și își doresc să facă ceva palpabil nu va reuși decât să ne țină, pentru o vreme, uniți. Fotografia artistică românească este, deocamdată, o himeră. Ne simțim bine când ni se spune ARTIST. Dar, oare, merităm acest titlu?
joi, 3 iunie 2010
Digi Photo - final
Premiul I, II și III - categoria CURAJ
”Curajos nu este cel fară frică în faţa primejdiei, acela e mai mult fără minte, sau poate mă înşel. Curajos e cel care, deşi simte frica, înaintează cu nădejdea că va izbândi. Plecând de aici, se pot descoperi diverse situaţii în care avem nevoie de curaj. Această calitate umană poate să ne redea demnitatea, atunci când spunem un adevăr sau poate să însufleţească mulţimi de oameni ce au adormit în frică şi nesiguranţă. Curajul e o privire hotărâtă să facă ce e drept, e înălţarea omului ce nu mai vrea să se plece nedreptăţii. Curajos este omul ce îşi mărturiseşte iubirea. Acest sentiment puternic e revigorant ca izvoarele apelor şi măreţ ca muntele străbătut de nori.”
Premiul I, II, și III - categoria CONEXIUNI
”Nimeni pe lumea aceasta nu e singur, oricât de mult ne-am încăpăţâna să credem că nu este aşa. Omul de astăzi respiră, se mişcă şi creează într-un întreg mai mare, ce se dezvoltă o dată cu noi.
Sunt mai multe tipuri de legături, mai mult sau mai puţin evidente. O legătură privită de mulţi superficial este cea din familie, relaţiile cu cei cu care am trait de când am deschis ochii. Se pot surprinde legăturile noastre cu prietenii, cu cei care ne înconjoară, cu diversele tipologii umane pe care le întâlnim de-a lungul vieţii etc. O legătură tainică şi aproape imposibil de surprins în fotografie este cea cu Dumnezeu, pentru cei ce nu au încetat căutarea.
În natură se pot surprinde poate şi mai multe astfel de relaţii: râurile care leagă oraşele, satele, chiar şi ţările unele de altele, copacii care simbolizează legătura dintre cer şi pământ etc. Muzica poate fi surprinsă ca unirea trăirilor dintre compozitor şi ascultători, ideile pot continua. Să nu uitaţi că însuşi "dragostea este legământul desăvârşirii".”
Premiul I, II și III - categoria PARALELISM și SIMETRIE
”La limba română studiam poezia, un firicel sensibil de cerneală pe o coală albă de hârtie. Dar câte simboluri nu conţinea chiar şi cel mai mic vers al firavei poezii. Oglinda, poartă spre o altă lume, creatoarea simetriilor şi a misterului, era o frumoasă metaforă. Poarta, ceasul, aripile, însuşi fiinţa umană...toate sunt simboluri caracterizate de o simetrie uimitoare.
Paralelismul, la fel ca şi simetria poate avea diverse forme şi sensuri. Cea mai simplistă formă este cea de la matematică, în care desenam două drepte şi ne spunea profesoara că acestea două nu se vor mai întâlni niciodată. Cât de trist sună şi totuşi cât de frumos. Expresia "lumi paralele" poate însemna mult mai mult decât ideile science fiction din filmele devoratorilor de fantastic. Trăim înconjuraţi de microcosmosuri, afectate uneori de indiferenţa noastră.”
Premiul I, II și III - categoria MANIPULARE DIGITALĂ DE IMAGINE - ȘAH MAT
”Viaţa e plină de obstacole şi de încercări peste care ne e uneori greu să trecem. Cu toţii ştim însă că dacă nu ar fi ele, nu am mai avea motive să învăţăm din ele.
Şah mat este o temă de gândire, la fel ca şi jocul în care se regăseşte această expresie. În plus, a fost aleasă pentru secţiunea de Manipulare digitală pentru a-l pune şi mai mult pe fotograf la încercare. Viaţa poate fi privită uneori ca o tablă de şah, unii sunt pioni, alţii cavaleri, alţii împăraţi. Modelul confruntării poate fi întâlnit într-o privire, într-o situaţie dificilă din viaţă, într-un gest sau într-un om pus pe gânduri. Lumea în care trăim pare nesfârşită, dar nu de puţine ori realizăm că e mult prea mică, întocmai ca o tablă de şah sau, cel puţin, noi suntem mici în comparaţie cu ce ne înconjoară. Ideile pot continua desigur, este nevoie de o minte limpede, o inimă deschisă şi un aparat pe măsură.
La această secțiune, aşteptăm lucrări de artă fotografică realizate prin intervenţie digitală, singura de altfel unde modificarea digitală a fotografiilor nu are limite.”
Acestea au fost imaginile premiate la fiecare categorie dintre cele impuse de organizatorii concursului național de fotografie Digi Photo. La jurizare au participat Radu Aneculăesi, Adrian Cuba și subsemnatul. 1100 și ceva de imagini, 12 premii. Bani, doar 3 milioane. Pentru restul premianților diplome și gloria eternă...
Ca o concluzie personală după ce am văzut imaginile - foarte multe imagini proaste, atât tehnic cât și compozițional. Multe imagini care nu se încadrau în tema cerută (”poeziile” de după imaginile premiate aparțin organizatorilor). Este încă un semn că marea majoritate a celor care au postat imaginile pe saitul concursului ori nu știu să discearnă asupra propriilor fotografii, ori nu au citit regulamentul, ori ambele variante. Discuții putem genera pe marginea premiilor acordate două zile de aici încolo. Nu s-a jurizat după nume ci doar după imagini. La două dintre fotografiile pe care le cunoșteam, personal m-am abținut de la vot, alegerea lor în ierarhia concursului aparținând, în unanimitate (2 voturi) colegilor mei. Felicit organizatorii, poate anul viitor alți colegii ai lor vor continua tradiția Digi Photo și, eu unul am în imaginile premiate oglinda unui fapt (jurizarea) bine făcut.
miercuri, 2 iunie 2010
Florin
Ieri seară Florin Andreescu și-a vernisat a doua expoziție la Iași. De această dată, la invitația lui Dan Mititelu și a Clubului Fotografilor, Florin a expus în panourile de pe gardul parcului Copou. O expoziție despre Viața religioasă a popoarelor aflate la mii de kilometri de noi și pe care Florin le-a vizitat cu aparatul de fotografiat în mână. Vreme de două ceasuri a avut un dialog cu peste 60 de persoane care au ținut să fie alături de el, Fotograful vedetă al serii. Molcom la vorbă, Florin ne-a dat o lecție de profesionalism. Cine a avut de învâțat, a făcut-o. Am revăzut un Prieten. Ba mint. Doi Prieteni. Și asta m-a făcut, pentru o clipă, fericit...
marți, 1 iunie 2010
Abonați-vă la:
Postări (Atom)