Nimic nou pe frontul de Est

Trandafir de la Moldova

Aceeași ”unghiuță” de anul trecut, numai că mai mică și, parcă, mai roasă de grijile tranziției...

A început!

În jurul mitropopoliei din Iași o droaie de găligani și de virgine îmbrăcați în negru se ofuschează că-i pozezi cum vând ei chiciotănii cu aprobare de la mitropolitu, băietanii țin telefonul mobil lipit de ciocănel discutând discuții de afaceri, mai numără un bănuț, acolo de-o coajă de pâine, virginele strâng hacatiste pentru ceva care nu există (Paraschiva), degeaba le explici că sunt pe domeniul public și că mitropolia nu e stat în stat și că poate să cheme poliția la orice ora doresc și ori de câte ori vrea mușchiul, costița și pateul lor.
Primarul Iașului e înjurat cu foc de contribuabilul care nu știe că în curtea și-n jurul teritoriului sfântului duh AMIN, nu dă aprobare primarul de bairam. Punct.

Începe

... ediția 20 de chiciotănii, balamuc și pupat poala popii.

Puterea exemplului

PATRU

Astăzi, 8 octombrie 2011, de la ora 13 la Galeriile de Artă de la Moldova Mall (de la 12 la Ateneul Tătărași) patru motive de bucurie. Restul sunt priviri furișate pe sub gene!...

Culorile rampei

Cred că prea multe comentarii sunt de prisos. Când nu-și spală fustele spală păturile și le întind la uscat. Acuma... chestia cu fustele e mai rară, că nu cred că le-am văzut vreodată îmbrăcate-n pături!

Cestiunea zilei

Problema ar fi cam următoarea: de ce de fiecare dată când cel care are grijă de noi - și la bune și la rele - îți dă ceva cu o mână imediat cu cealaltă îți ia înapoi câte ceva? Nu reușesc să mă âmpac cu această constatare tristă. Sau poate nu știu eu să primesc și să las să se ducă clipa în care singurătatea intră pe gaura cheii? Ciudate și amestecate sentimente. Pe blogurile colegilor mei se dezbat chestiuni arzătoare despre ce și cum în fotografie, numai eu pun întrebări tâmpite de moș senil???

Despre sExSTETICA în Fotografie

Domnule, este, există, se află, se povestește ( http://www.ap-arte.ro/ro/blog.html) oameni care deplâng starea Fotografiei românești de azi, de ieri, de poimâine și de pur tout jur. Și le dau pe deplin dreptate. Fotografia atât de dragă nouă la noi este adânc băgată cu aparatele-n budă. Acu nu vreau să intru-n amănunte contradictorii infantile și puerile pentru că oricum eu o țin pe-a mea și dumnealor pe-a lor. Și nu ajungem la nici o concluzie ci doar la o mare confuzie. Ce mă distrează și mă-ntristează pe mine în sinea mea este simplul fapt că nu știu ce ar fi de făcut: ori să le dăm la cap, ori la picioare, ori după ceafă, ori să le confiscăm aparatele și să le-nchidem într-o dună de nisip de la marea moartă? Grea dilemă (nouă)...

În accepțiunea a ceea ce se scrie și se devorează pe-acolo, sunt și eu un fel de Maistru-Maestru, că doar îi trag cu anasâna pe alții după mine. Numai că eu le spun să n u facă ca mine că vor ajunge rău. Să facă ca ei și vor ajunge bine. Să cetească, să se antreneze, să se uite la ăia mari și plini de clișee (etc). Apropos de clișee, dacă vă uitați atenți pe linkurile de afară de la tot felul de festivale și comiții propuse spre rumegare veți vedea atâtea clișee că vă veți întreba stând ori drept ori strâmb de cum vine totuși problema și cine (n)are dreptate. Este drept, aerul de occident este mai proaspăt în vest decât în est. Cum este și normal. Da tot nu mă împac cu ideea că ai noștri-s rămași de căruță și cu oiștea-n mână pe post de declanșator. Și atunci ajung în urmă cu vreo douăzeci și ceva de ani când tânăr fiind așteptam să se ducă dracului boșorogii din fotografia românească care acaparaseră totul, da totul absolut și nu se dădeau la o parte nici cu Comitetul de Cultură sub ferestre. Treaba Prieteni este ciclică. Acum, la 50 de ani, boșorogul sunt eu, iar cei tineri dacă fac ca mine ca mine vor ajunge. Eu sper doar ca peste câțiva ani să se desființeze AAF-ul să nu se facă și ei membri ca mine și să-i înjure prietenii că s-au prostit la bătrânețe...

Pun și vreo câteva clișee proaste, că bune au numai cei de prin vestul talentat!