Sunt doar un licurici. Strălucesc atâta timp cât vreți voi să mă vedeți. În rest... bat ca o inimă!
vineri, 2 martie 2012
joi, 1 martie 2012
miercuri, 29 februarie 2012
marți, 28 februarie 2012
Despre Veneția... Mea 8 - dimineața unui răsărit
În perioada Carnavalului, la Veneția diminețile cu noaptea-n cap aparțin doar fotografilor și modelelor. Japonezii, chinezii și rușii care să se bage în fața ta musai când declanșezi dorm. Pe 100 de metri pătrați se adună câteva sute de mii de euro. În Nikoane și Canoane (majoritar). Unii vin cu blițuri de studio, alții cu blițurile de pe aparat dotate cu tot felul de borcane care ajută la difuzia luminii. Sau nu. Adică cu blițul fără nimic de difuzat. Sau fără. Bliț.
Am încercat ambele variante. Cu și fără bliț. Fiecare are avantajele și dezavantajele ei. Cea fără bliț, de astăzi, că nu faci imaginea plată. Că nu strălucesc costumele (unele dintre ele), că poți să te joci cu lumina din față (adică contralumina) - asta depinde dacă-ți place să te joci cu ea... Dezavantajul maxim este acela că ochii măștilor nu se prea văd!
luni, 27 februarie 2012
sâmbătă, 25 februarie 2012
Despre Veneția... Mea 6 - clipa de grație
Undeva, după zidurile înalte se aude bocănind. Se muncește din greu. Se simte asta în gangul îngust unde am intrat să fotografiez un zid uitat de vreme peste un canal micuț. Între stînga și dreapta mea mai puțin de un metru. O ușă veche în stânga. În rest nimic. Fac cale întoarsă, o iau la dreapta, apoi iar la dreapta. În fața mea un podeț. Doi pași, întorc privirea spre dreapta... un norișor de praf ieșit pe una dintre ferestrele de la clădirea unde se lucrează. O rază de soare mătură spațiul îngust dând o atmosferă de basm. În trei minute trag cu ambele aparate aproape 100 de cadre. Apoi praful dispare și totul este plat. Chiar și soarele se ascunde după acoperișul din dreapta. Clipa de grație pe care am reușit să o păstrez. Singur!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)





















































