În marginea umbrei 8

foto oZo/respirare Manon

Septembrie

Mângâieri de toamnă din pleoapele însângerate ale asfinţitului

Şi aerul iremediabil amar, cu iz de nimic şi aşa mult…

Prin cât timp ne-am trecut?

Cădere liberă printer gesture meschine, neîncăpătoare…

În marginea umbrei 7

foto oZo/respirare Manon

Sărăcire

Când nici uitarea nu-mi va mai şti numele, s-or desprinde  din mine limpezimi tăioase, înspre răbdare şi tandreţi simple, neabrupte, ca-n somn.

De oi fi şi altfel însingurată, mi-oi odihni gândul pe unghiul dintre obrazul şi pieptul tău, pe o după amiază călâie dintr-o primăvară incertă.

Şi, covârşitor de tăcut, ploaie de sunete stinse îmi va ţâşni sângele din palmele amestecate cu amintirea ta, de-mi va potopi inutil piatra de hotar a inimii odată cu frigul coastelor dezvelite de suflet.

Până atunci, încă tresar când zăresc frânturile ochilor tăi agăţate de oamenii altor lumini…

Şi nu pentru că nu vei veni.

Doar pentru că nu mai am cu ce te aştepta.

În marginea umbrei 6

foto Bob/respirare Manon

Aşteptări

Timpul scârţâind pe timpanul meu
Împarte mâna in gesturi fracturate
Sau răsună
Alunecând în josul ventriculului….

Gânduri răstignite pe-o vorbă.

E soare de seu într-un oraş de celuloid
Cuburi şi păpuşi se topesc şi se amestecă de-a lungul pavajelor.

Poate că mâine voi însăila ceva din masa asta cleioasă.

Astăzi, însă, merg la iarmaroc să mă dau  pe un  ventricul

-          neburduşit cu degete -

şi pe altă tăcere
mai robustă
sau măcar securită
că pe asta timpanul mi-a spart-o neîndemanatic pe creieri…

În marginea umbrei 5

foto Bob/respirare Manon

Cuvintele acelea

Cuvintele îmi pipăie buzele, fluturând aiurit din afară, iar inima s-a oprit sonor pe pragul spaimei care mi-a lovit înfundat tâmplele, zgâriindu-mi glasul. 

Gândurile fracturate, mănunchi, întind automat spre tine cioburile unei mâini fără degete şi arcul zâmbitor al sufletului.

                                                           Bun venit!

Rural foto - Fântânița/Bistrița Năsăud

Un loc pe care nici nu-l prea găsești pe hartă, pe Goagăl e amintit de vreo trei ori și în care nu se întâmplă nimic...

Rural foto - Ciosa/Bistrița Năsăud

Ani de zile am bătut în lung și-n lat România fotografiind-o cu o plăcere deosebită. Peste 100.000 de imagini zac pe harduri și DVD-uri așteptând. Ce? Nici eu nu știu. Proiectul cu ”România din inima mea” (demarat atunci când încă nu folosise nimeni această sintagmă) este acum o amintire. Doar câteva calendare stau mărturia faptului că am cheltuit o mică avere pe drumurile atât de dragi. Multe dintre imaginile României Mele sunt acum doar amintire. Peisajul s-a schimbat ireversibil. Îmi este și greu să scriu. Gustul dezamăgirii este mereu amar...

Zilele trecute am fost la Bistrița la vernisajul expoziției Made in Romania aparținând colegului Robert Kovacs. M-am mai mișcat pe ici, pe colo, prin sate. Am pierdut plăcerea de a fotografia acest gen de imagini. Și nu știu de ce. Sau știu și nu vreau să recunosc!

În marginea umbrei 4

foto Bob/respirare Manon

... Eu fac poezie cu dragoste, sau proză, sau dragoste, sau orice altceva, diferit de ce vorbesc ceilalți. Singura explicație pentru lacrimile uscate ale singurului limbaj de înțeles pentru mine, mereu pribeag pe pragul atâtor vorbiri, mai mereu bătând la porți închise.

Nu știu din tăcere ce sunet de auzit caut.

Nu mare, adânc.

Nu cuprinzător, doar al meu, desprins dintre suflare și geană, mai negru ca sângele, mai cald ca otrava care mă îmbie spre viață.

Stors cu licăr luminos și ud, dinspre mine...

Primăvara asta mustește-ntunecat; odată cu frunzele îmi va crește o inimă nouă, să încapă în lumina ei cerul copilului meu. Speranța asta mărunțește carnea cenușie a clipelor și mă-nvelește cu scânteierea liniștii..

Nu mă ascund: de multe ori așa rămân luminoasă între singurătatea-mi drăcească și faptul că sunt încă, neverosimil, prea vie... Bătăile inimii nu m-ar putea țintui mai bine să-mi pot privi fețele, din toate lanțurile.

De pe mal, dincolo de adăpostul răsuflării, primăvara, cu repeziciune băltind negru înspre viață, negăsindu-te nicăieri...