04.06.2014 - despre Fotografie cu dragoste - 155

Acu fo 2 zile am asistat la un dialog ”profesional” între doi fotografi din Iași în legătură cu prețurile cerute de ”fotografii de nuntă” pentru cei care se nenorocesc de tineri. Discuția respectivă am auzit-o, de-a lungul timpului, de nenumărate ori, cu mici variațiuni. Ce m-a făcut să zâmbesc era doar faptul că cel mai indignat de nesimțiții care strică piața era un nene pe care nici scula nu-l prea ajută (aparatul și sticlele, bre), nici nu prea are tangență cu SF-ul numit ”compoziție”, despre editare ce să mai zic... Da e pretenții cât roata carului. Ce car, roata basculei din exploatările de lignit!

M-aș mira să poată obține la o nuntă măcar un sfert din cât ia celălalt Domn, profesionist desăvârșit în ale imaginii de eveniment. Da... să te bagi în seamă nu costă nik. Și nici să dai din gură cât nu te doare măseaua.

Continuăm cu ”animălurile” din dotare:

03.06.2014 - despre Fotografie cu dragoste - 154

Văd că imaginile cu animale au mare căutare în lumea virtuală. Am scociorât și eu pe la teșcherea și am găsit vreo câteva. Așa, spre aducere aminte...

(vor urma)...

02.06.2014 - despre Fotografie cu dragoste - 153

De vreo patru ani mă chinui să ajung în Deltă. În ultimii doi, în perioada în care am vrut să merg era anunțată ploaie. Văd pe net imagini de-ale colegilor mei extraordinare făcute acolo și mă pocnește-n degetul cu care apăs declanșatorul melancolia. S-o rupe ghinionul odată și odată. Nu am teleleu de 600 sau 800, da măcar să-i simt mirosul îmi este dor. E un loc aparte pentru mine. Locul unde apa este stăpână. Unde păsările povestesc despre viață și moarte. Unde, dacă ai fost o dată, musai revii iar și iar ca-ntr-un dulce blestem!

01.06.2014 - despre Fotografie cu dragoste - 152

Ce aș putea spune despre copii? Îmi plac. Mi-aș dori... da voi avea în septembrie un nepoțel. Sau o nepoțică. De fapt, în multe momente mă simt și eu un copil. E drept, unul mai mare și mai rotunjor. Și asta chiar dacă acum trei zile, în tramvai, o domnișoară m-a întrebat dacă nu vreau să stau jos. Am zâmbit și, după vreo trei clipe a început să zâmbească și ea. Așa-mi trebuie dacă, vorba lui Florin, mi-am lăsat barba ca a lui Burebista... În fiecare dintre noi trăiește un copil. Nu cred că cineva își poate pierde vreodată copilul din suflet. La mulți ani!

31.05.2014 - despre Fotografie cu dragoste - 151

Prin 1991, în București. Undeva pe Liscani, la vreo 30 de metri de fostul magazin București (parcă). Era o clădire ciudată, dărăpănată, cu niște uși (încă) masive de fier, cu o poartă monumentală (care da în Lipscani), cu etaj și beciuri boltite, cu bălării crescute anapoda. Cu ceva ani înainte am văzut un film care s-a turnat în locația respectivă (posibil al lui Dan Pița, nu mai știu)... De intrat se putea intra prin altă străduță, printre tablele unei porți... Fantastic spațiu de pozat. Am făcut-o de două ori, prima dată cu Cezar Amitroaiei și Daniel Minciună, actori ai Teatrului ”Mihai Eminescu” din Botoșani, a doua oară cu ei, îndrăgostiții (încă) din imagine. Au avut un spectacol extraordinar de pantomimă o lungă bucată de vreme, prin București și pe aiurea, apoi, cum altfel, drumurile s-au despărțit. Ca orice drumuri dintr-o dragoste care pare că va ține veșnic. De-ale viații...

Ea, Carmen Ungureanu din Botoșani, actriță, care dormea cu poza lui sub pernă (înainte de a fi și când doar visa să devie actriță), El, Dan Puric, actor... și restul cuvintelor sunt de prisos. Mă bucur, de fiecare dată când privesc imaginile făcute atunci că am fost (și încă mai sunt) contemporan cu ei și i-am privit în ochi!

Dusa pasăre fericirii, TINEREȚEA,