Azi, Domniţa 2, o expoziţie care va veni în curând!...

DgIGI PHOTO - la final...

Astăzi, de la ora 12,oo, la Ateneul Tătăraşi din Iaşi, "unul dintre cele mai mari concursuri de fotografie digitală din Romanela (după Organizatori - Asociaţia Studenţilor Informaticieni Ieşeni), DgIGI PHOTO, şi-a trăit ultimele clipe de glorie: PREMIEREA imaginilor câştigătoare. Sincer, îmi doream ca prin imaginile care vor fi trimise şi premiate de juriu să nu se împlinească previziunile pe care le făcusem acum ceva vreme când domnii studenţi organizatori voiau să-mi crească traficul la Bloagă, dar...
Timp de vreo oră şi jumătate m-am distrat copios. După bla-bla-bla-ul de rigoare, după prezentarea interesului unuia din sponsorii de anul acesta ("Fotogenica 2009" a dat un bilet de participare la Bran, ce nume de organizator al evenimentului, omuleţul de la microfon nici nu ştia când este!!!), a venit rândul lui Cătălin FERŢU, unul dintre cei trei membri ai juriului (ceilalţi au fost Dan SURUGIU şi Tudor PANTELIMONESCU) să vorbească, ca şi specialist, despre fotografiile cele mai cele, din care s-au ales premiile. Din ce am înţeles, cei trei nu s-au întâlnit never, dând doar note la imagini (din ce am aflat din gura unui organizator, 1600 de participanţi cu 1300 imagini. Cam mulţi nene câte 2 la o poză, aferim!). Nici la Premiere nu au apucat să se întâlnească toţi trei, având probleme mai importante, doar dl. Ferţu apucând să vină taman de la Bucureşti. Bietul om s-a cam simţit penibil în necesitatea impusă de organizatori de a spune câteva cuvinte despre fiecare imagine. La unele chiar că nu avea ce spune de proaste ce erau. Plecând de la aceste considerente m-am amuzat copios ascultând chestii de felul: "imagine destul de originală, care ţine cont de nişte reguli ale fotografiei", "e o chestie mai dubioasă aici, o manipulare destul de dark", "ideea asta nu mi se pare extraordinar de originală", "e... da... e interesantă, nu ştiu ce să zic despre fotografia asta", samd. Tot dl. Ferţu, povestind despre munca sa de un an la "Adevărul de seară" şi despre ce înseamnă să fii Fotoreporter în ziua de azi a spus o chestiune care mie mi se pare foarte periculoasă pentru un tânăr care poartă aparat în mână: "stăteam şi mă rugam ca avionul de la Timişoara să cadă. Vă daţi seama ce imagini făceam?" TRIST domnule, TRIST!...
Momente vesele au fost şi când cineva din sală a întrebat ce se înţelege prin Manipulare digitală? Domnul din juriu a spus că e ok să se umble la culoare, strălucire, contrast, claritate, iar un nene din comitetul şi comiţia de organizare că NU, dacă se umblă la un pixel de la poză este maniPUPUlare. Din toată dixtracţia asta eu tot am rămas cu ceva: NU FACEŢI CA EI!... Dacă n-au fost în stare să adune la un loc 5 ore 3 oameni din Iaşi şi să-i pună la jurizat pe bune imaginile, să se bată pe ele piept în piept, degeaba. Fiecare a notat după chipul şi asemănarea lui iar calculatoriştii au tras linia. Ce a ieşit: nişte imagini premiate de-ţi vine să dai cu aparatul de pământ de bucurie că nimeni nu va înţelege în veci nimic. Cea mai bună imagine din toate, pe care o domşoară din staff le-a lipit cu scoci la un moment dat pe nişte panouri, era a lui Vera GRĂDINARU. Se încadra foarte bine la categoria Manipulare cât şi la Retro. A luat premiul III. La prima categorie (dacă-şi vor publica pe sait vreodată informaticienii premiile veţi vedea ce bestială este cea care a luat premiul II)!!!

În fine... Prieteni, degeaba ai bunăvoinţă. Degeaba vrei să faci dacă nu te pricepi. Şi nici nu-ţi găseşti pe cineva care să te ajutoreze. Spuneaţi că la anu vă propuneţi să treceţi peste numărul de 2000 de participanţi. Hei rup!... De ce vreţi voi să reinventaţi Comunismul în Romanela cu tot felul de planuri? Nu este mai simplu să găsiţi un om care să vă asigure o logistică coerentă? Din ce văd, faţă de anii trecuţi, sponsori babani canci, jurizanţi cu nume şi care să dea credibilitate concursului, ciu-ciu. Acu 2 ediţii, în juriu erau, printre alţii, Vasile DOROLŢI, Dorel GĂINĂ, Călin Ştefan RĂGĂLIE. Anul trecut venise lumea ca la sfintele moaşte să-l vadă pe Vasile DOROLŢI, pe care-l anunţaserăţi prezent, da el era bine mersi la Baia Mare, acasă. Iar anul ăsta am fost fo 30 de rătăciţi, cu tot cu voi în sală (ce workshop de foto voiaţi să faceţi voi acolo???). Asta chiar nu vă dă de gândit? Un lucru care a fost cândva bun şi interesant este acum un număr de circ ieftin şi cu maimuţa ruptă-n fund. Oare cine să fie vinovat?

Coane Dinule, Epsonul v-a avut în juriu. Garanţia unei jurizări pertinente şi făcute cu profesionalism. În ce scriam în comentariul meu era vorba de astfel de concursuri, ca acest dGigi photo, ca acela organizat de Primăria Aroneanu, EIKON 2009, sau alte zeci de concursuri cu nume pompos organizate în Romanela noastră dragă. Privindu-le imaginile premiate, chiar şi mata nu cred că mai pricepi mare lucru!...

aproape Demenţial Photos 15

aproape Demenţial Photos 14

OMUL cu licurici!...

aproape Demenţial Photos 13

aproape Demenţial Photos 12

Astă vară, în faţă la Palat, doi colegi şi cu beneficiaru' 3, pozau de zor două autocare. Dragi colegi, şefu-i şef şi vede ce vrea el. Da voi să nu fi văzut că pe partea pe care pozaţi otobuzu e defect???

Năuci prin Deltă (episodul V)

Chiar dacă nu are aer condiţionat, cămăruţa lu dom' Nicu este răcoroasă. Dormim două ore. Neîntorşi. Când ne trezim, Bob are capul cât o baniţă. Îl servesc cu un antinevralgic şi o pornim repede spre uliţele fierbinţi ale satului. Soarele dogorăşte cu putere. Nu ştiu de ce, da brusc îmi aduc aminte de filmul "Prin cenuşa imperiului". Văzut acu muuultă vreme. Când eram fotograf începător. Lumea ne pândeşte de după perdele. Pe la puţinele case care nu sunt părăsite. Încă!... Şi eu aş fi curios în locul lor. Doi nebuni umblând dezlegaţi prin colbul drumului într-o dupăamiază toridă de sfârşit de primăvară. Căldura şi mirosul florilor de salcâm te pot scoate de la cele drepte. Noi înotăm, parcă fără spor. Ici colo mai facem "clanţ". Eu mai puţin. Canonului din dotare i s-a pus pata pe mine!...

Toată lumea din sat care se respectă are şaretă. În prima zi nu am realizat de ce. Apa este încă mare. Câmpul încă inundat. Pentru a te deplasa în afara satului doar calul şi şareta pot trece prin apa până spre brâu. Dom' Nicu nu are nici barcă. El nu se deplasează. Filozofează doar.

Mai tragem o tură de păsăret, suflecându-ne cracii pantalonilor şi luând-o voiniceşte prin apă. Ne lăsăm repede păgubaşi. Nici unul dintre noi nu este dispus să-şi ude şi chiloţii. Primejdiile pot pândi la tot pasul!...

Ultima tură prin sat. Câteva ultime imagini. Din nou senzaţia de pustiu, de orizont fără perspectivă, de moarte lentă a unei localităţi aflată la capătul lumii, într-o zonă de vis. Poate când s-or face piste de aterizare pentru avioanele uşoare şi staţiune balneoclimaterică să se schimbe ceva. Atunci dom' Nicu va fi primar. Deocamdată se zvoneşte prin sat că va fi noul profesor de geografie de la şcoala cu clasele I-IV, părăsită şi ea. Aşa ne-a spus madam Amore. Tragem la crâşma deschisă, butonăm o ciocolată şi câte o banană de om, ne benoclăm la fetele satului (cele adevărate şi sclipicite pe hainele marca "bazar") şi o luăm apoi, aproape una cu pământul, turtiţi de soarele necruţător, spre "hotelul Letea". Îl rugăm pe dom' Nicu să ne facă socoteala. Peste masa de seară vom sări. Vrem doar o baie la lighean şi somn. Dimineaţă la 5,oo microbuzul de Sulina îşi va face apariţia "prin cenuşa imperiului". Fără să clipească, gazda ne spune sec: "trei milioane, adică 300 ron". Credem că avem probleme cu otita, moment în care dom' Nicu devine aproape violent: "aţi vrut păsări, v-am găsit păsări; aţi vrut barcă v-am găsit barcă; dacă voiaţi singuri în cameră trebuia să spuneţi, se rezolva; la pensiune este 40 de euro pe zi; etc"... Mă uit la Bob... ar râde da băşicile făcute printre degeţelele de la picioare de la înotatul prin nisip îl fac srios. Dă a lehamite din mâini, dăm banii lu madam Amore şi băgăm cornu-n pernă. În vis, dom' Nicu ţine un discurs de la tribuna Consiliului Local: "acum nu vă daţi seama ce aţi pierdut. O să mai veniţi voi la Letea să pozaţi"... Da domnu, în altă viaţă!... Acu fii bucuros pentru ţeapa trasă la primii fraieri de anul ăsta. Oare Cornel Dinu ce-o spune?...

La 5 fără 10 suntem cu bagajele la poartă. În urma noastră, madam Amore inspectează camera. Bibelourile, cristalele şi rubinele sunt la locurile lor. Dom' Nicu probabil doarme cu un rânjet de safistacţie pe faţă. Pleacă fraierii. Restul nu mai este interesant (sfârşit)!...

PS: mulţumesc Liviu Chirica pentru obiectivul 35-350 împrumutat. Fără el puteam merge şi fără aparat. Măcar nu mă enervam şi ştiam o treabă. Între timp lui Bob i-a ieşit un herpes de toată frumuseţea şi are "gure mare". Ceea ce este de mirare la el, fiind un tip mai tăcut (spune că a băut apă din cana comună mai dinspre toartă. Şi dom' Nicu tot de acolo bea!...). Aproape de bacul de la Galaţi, încercând să mai facem nişte poze, pe Bob l-a înţepat o albină între degetele de la piciorul drept. Să fi văzut cum făcea (Bob, nu albina). Iar pe mine m-a înţepat în nara stângă. Aşa că am şi eu ditai nănăul. Să pot umbla cu el pe sus!... Şi-am încălecat pe-o şa...