Cum spuneam, de dimi devreme am tăiat-o iar după gâzoabe. Nu aveam mare speranță, da a ieșit și de data asta. Câteva ”fotomodele” ne așteptau răbdătoare. La Bucale Conu Dinu se trage cu tzacla. La Iași ne tragem cu fluturii. Asta e. Nu mai spun că și domnu Președinte Popescu e în delegație la Catalcioi. Pe malul Dunării. În interes de pescuit. La râmă cu țeasta neagră.
- Mușcă Năică? Mușcă? îl trezesc eu pe la 6 de dimineață.
- Mușcă bre. Țânțarii. M-au coșit.
Da domnilor, și anul acesta domnu Președinte Popescu va veni la Iași din expediție cu sarea neatinsă. Să o aibă pe la iarnă, la deszăpezire.
În rest e bine, ceea ce vă doresc și la Domniile voastre!...
Eo dimineață. Fotografie făcută de Mirela Cîmpeanu. Mulțumesc.
Săptămâna trecută a plecat la stele Natalia Dănăilă. Fără munca ei Teatrul pentru Copii și Tineret ”Luceafărul” din Iași nu ar fi existat. Fără munca ei secția Arta Actorului Mânuitor de Păpuși și Marionete din cadrul Universității de Arte ”George Enescu” din Iași nu ar fi existat.
Un OM extraordinar, bun și blând, care a muncit până la epuizare.
Mi-a fost profesor de Antropologie teatrală. Am lucrat împreună câteva afișe. I-l dedic pe acesta, acolo sus unde, sigur, va monta spectacolul pentru îngeri.
Activitate:
- 1962-1966 - Secretar literar la Teatrul de păpuşi Iaşi
- 1966-1972 - Redactor Principal la Radio Iaşi (realizator de emisiuni "Teatru la microfon" şi "Actualitate teatrală")
- 1972-1992 - Director şi Regizor la Teatrul pentru Copii şi Tineret "Luceafărul" Iaşi
- 1977-1987 - se dedică promovării şi susţinerii unui proiect de mare anvergură, printr-o colaborare extinsă cu arhitecţi, constructori şi numeroşi iubitori de teatru din municipiul Iaşi: înălţarea unui nou şi modern edificiu destinat spectacolelor pentru copii şi tineret, azi - Teatrul "Luceafărul"
- 1990 - Fondator al specializării "Arta actorului mânuitor de păpuşi şi marionete" în cadrul Universităţii de Arte "G. Enescu" Iaşi
- Din 1990 - Profesor universitar în cadrul Universităţii de Arte "G. Enescu" Iaşi, la disciplinele Regie şi Antropologie - Teatru de păpuşi şi Marionete
Azi am tras două Huo-uri prelungi. Unul dimineață când am văzut că un amic a mărit prețul, de la 0,50 la 0,75 RON la eternul și fascinantul covrig... adică cum? 100 de grame de aluat (2 covrigi) 15 mii? Huo, prietene Fotograf. Nici la crâșmă nu-mi vând aluatul așa de scump. Huo!...
A doua oară am tras încă un Huo după ce plăvanii din echipa națională de fotbal-bambilici au făcut un glorios 1-1 cu Albania. Huo, nesimțiților!... Alo, nea Boc, vrei să faci ceva lovele la buget: desființează pe căcănarii care aleargă mingea pe maidanele patriei. Huo!...
P.S. dau un exemplar din viitorul album cu Iașul (dacă va apărea vreodată) la cine ghicește ce e treaba roșie pusă pe post de poză...
P.S. 2 ce poate să scrie un idiot de ziarist de la Gazeta Sporturilor:
”23:50
După egalul cu Albania, scor 1-1, "tricolorii" au primit totuşi o veste bună din Franţa, unde favorita la calificarea pentru Euro 2012 Franţa a cedat pe teren propriu cu 1-0 în faţa Belarusului. Francezii au fost ţinuţi înimpas de bieloruşi timp de 86 de minute, pînă cînd Kislyak a reuşit să deschidă scorul pentru oaspeţi!”
cum puii mei au fost ținuți francezii în impas numai un bou poate ști. Huo!...
Mai cotrobăim puțin în cutia cu gâze. Deși am închis oficial sezonul, mâine pe la 5,30, împreună cu Radu, Scăpărici și Mirela mergem să vedem dacă au mai rămas pe acolo vreo una-două de o fotografie-trei...
Se spune că ”veștile bune circulă repede”. Văd că și cele proaste circulă... Și mai repede. Ce am scris despre dezamăgirea mea că nu am putut participa la acțiunile din Vamă era mai mult o constatare (amară) personală. Nu am dat nume, nu am arătat cu degetul, nu am acuzat. Am văzut astă seară aproape 1200 de imagini dintre cele vreo 5000 făcute de către colega mea Alecsandra Drăgoi la Workshopul ”Vama sub lumini de Oscar”. Nu ascund faptul că mi-aș fi dorit să fiu și eu acolo. Să dăruiesc și să primesc. Ce s-a făcut a fost extraordinar. Am zărit în imaginile Alecsandrei multe cunoștințe pe care mi-aș fi dorit să le reîntâlnesc. Au participat ”nume” pe care le urmăresc pe net. Mi-ar fi plăcut să le cunosc, la o bere. Este posibil să nu mă fi simțit confortabil printre atâția oameni tineri și entuziaști. Este posibil să mă fi simțit extraordinar. Era posibil. Rămâne doar acest ”este-era posibil”. Oricum, damblaua cu Vama mi-am făcut-o. Dintre cele 135 de declanșări v-am arătat câteva imagini. Bune-proaste... mă reprezintă. ”Interpretarea” culorii aparține sufletului meu. Niciodată nu voi mai face alb-negru. Ghindesc in color (vorba regretatului Jozsef Marx).
@ Cătălin: anul viitor voi fi prea bărtân ca să mai răspund la o asemenea provocare. Sufletul meu îți urează succes de pe acum”...
Mai sunt vreo 20 de imagini din Vamă care ar spune ceva. E un loc cu un potențial extraordinar. Oricum, sincer, acolo nu m-am gândit că voi cola câte două imagini într-o ”poveste”. Asta a ieșit acasă. A fost un antrenament reușit!...
