Din februarie, de când am pus piciorul pe pamântul Patriei, m-a bătut gandul să mă întorc la Veneția. Drept pentru care, la 2 zile de la aterizare cumparasem deja biletele de avion. Hotelul îl plătisem la fața locului, între două ture de fotografii la carnavaliști. Mai ceva ca AMR-ul din armată am numărat zilele care se încăpățânau să treacă încet-încetișor... Sâmbăta trecută, cu 2 ore jumate înainte, eram la Bacău în poartă la aeroport. La 17,55 trebuia să decolăm iar la 18,55 (ora Veneției) să aterizăm pe aeroportul Marco Polo. Până la hotel mai era un ceas. Apoi... turul de onoare!
Și acum vin primele mulțumiri: tantea care-mi ia valiza și-mi dă tichetul de îmbarcare îmi spune senină
- Veți pleca cu 3 ore întârziere. Avionul are o defecțiune și se așteaptă o piesă.
Pam pam!
Și stai nenică ca sardeaua într-o cămăruță de la haeroportul din Bacău, unde în loc de 50 de uoamini maxim, băietanii înghesuiseră cam 120. După vreo oră, timp în care lumea începe să trimită bezele la părinții companiei, vin două gagici și un nene cu cîteva cutii de pachete cu covrigei și 7 sticle cu apa plată. Ba ne mai dau voie să ieșim și în curtea stabilimentului la aer. Treaba cu mita (haleala și apa) ține și uoaminii se mai liniștesc. Mai ales că în curte dau peste un nene cu cămeșa suflecată pe burtă, mecanicul companiei, așteptând și el cu interes piesa trimisă de dimineață de la București prin curier. Păi cum mama măsii? Ditai compania de avioane și n-are și ea un elicopter sau un planor ceva, să trimită piesa în zbor? Ca să nu mai stea amărâții pe care-i jupesc de bani cu ochii în soare? Bine că pot să belească...
- Domne, cum vine piesa, o conductă de presiune, în 5 minute o înlocuiesc și dăm drumul la avion. A venit pe la 19,45. Iar noi am plecat la 21,20, cu 3 ore jumate întârziere.
La 22,25 (ora la italieni) pilotul punea avionul cu roatele pe pistă, până s-a oprit, până am coborât, până am făcut vama și a venit bagajul s-a făcut de aproape 23. Până am ajuns la Veneția cu otobuzul și apoi cu bamporașul la podul Rialto și apoi la hotel (5 minute), s-a făcut de 23,40.
Undeva, de-asupra-n dreapta, pocneau artificii. Da cine să le mai bage în seamă? Datorită imbecililor de la Blue Air am ratat cel mai mare foc de artificii de peste an din Veneția. Cam 30 de minute de pocnitori de-asupra pieții San Marco.
Tot gândul meu bun pentru nenea patronul de la Blue Air, după spusele lui nenea reparatorul de avion unul dintre regii asfaltului din Romanela. Să dea destinul peste el și să pățească ce trebuia să se întâmple anul trecut când băieții veseli din PDL i-au salvat prin ceva contracte grase compania de la faliment! (amu să nu credeți că la întoarcere am plecat la timp. Doar cu juma de oră întârziere, timp în care una din gagicile însoțitoare de bord a numărat de 4 ori pe degete uoaminii din magaoaie. A 4-a oară am întrebat-o dacă-i dă cu zecimale și s-a supărat spunându-mi că pasagerii se mai rătăcesc pe la cumpărături în aeroport și dacă aș pierde eu avionul cum ar fi? Aiurea, nu s-a mai urcat nimeni!)
Este frustrant pentru un fotograf să rateze un foc de artificii la Veneția. Mai ales că n-ai unde să-ți verși năduful. Sper din tot sufletul să-i pape falimentul pe ciumpalaci, că prea și-au luat-o-n cap!
