vineri, 3 ianuarie 2014

03.01.2014 - despre Fotografie cu dragoste - 3

S-au mai dus două. Rame. M-au sunat fetele de la Cărturești să-mi spună că le-au găsit dimineață pe jos. Ieri strânsesem șuruburile la toate. Chiar nu știu ce să mai cred. Și cred că, de data asta s-a dat peste ele. Întrebarea este dacă voit sau nu. Și iarăși tind să cred că cei de la curățenie au făcut-o. Probabil că sunt plătiți să dea doar cu mătura, nu să aibă grijă și de ce este în calea măturii. Nu pot să cred că au făcut-o intenționat...
Oricum, n-ați vrea să fiți în locul ficatului meu. Spuneam și în postarea de ieri: dacă ar fi fost expoziția mea ieri era strânsă și azi deja uitată. Dar este expoziția unui Coleg de al meu. Iar altele două sunt deja printate și așteaptă să fie vernisate. Și mai știu că este greu de înțeles: să nu vrei să faci pentru tine și să încerci, mereu, să faci pentru cei dragi ție din jur. Să dăruiești din puținul pe care-l știi celor care-ți sunt, la un moment dat, alături. Mi-a trebuit ceva vreme să pot înțelege asta. Iar prețul plătit a fost destul de mare. Și nu regret nimic. Și nu aș schimba nici o secundă din ce-a fost!
Și chiar dacă vă este greu să înțelegeți, inima mea vă aparține. Oricât de repede sau de încet ar bate la un moment dat.

joi, 2 ianuarie 2014

02.01.2014 - despre Fotografie cu dragoste - 2

Nu știu care m-a blestemat. Sper că dintre Prieteni: pe la 10 de dimineață tranc - clamp telefonul. Mă sunau băieții de la Iulius Mall să-mi ureze La mulți ani și să-mi spună că 1, 2, 3 șevrolete au făcut buf. Ghinion de neșansă zic eu, întorcându-le urarea. Vorbesc cu domn Președinte Popeasca și pe la 13 trecute fix sunt pe poziție. Eu, Președintele vine pe la 14, că de aia e șef... 
Cică pe la 3 din noapte un șevrolet s-a ambetat și s-a dat la altele două. Bilanțul catastrofei: 1 chicior de șevrolet rupt, o ramă a făcut șpagatul (culmea e că sticla a rămas întreagă), altele 2 sunt întregi la lemn da sticla e zob. Celelalte se bâțâie de parcă au băut numa sec 2 zile și 2 nopți. Se vede că lemnul era cam(umflat) când le-am adus și între timp s-a mai supt la piept de la căldură, așa să șuroabele se bâțâie la fiștecare atingere. Le-am strâns pe cele rămase întregi iar luni de dimi o luăm de la capăt, adică le remparăm pe cele bulite, le punem sticlă la cele sparte, bașca că le facem și niște triunghiuri și le încălțăm cu ele la chicioare. Lemn le facem!
Acuma fără glumă, dacă eu o fur cu ceva mi se rupe. Mă doare că ceea ce fac pentru cei de lângă mine trebuie mereu să aibă câte-un hop, câte-o vâlcea. Un șevalet din comerțul capitalist ar fi costat 360 de lei. Noi le-am făcut la nenea tâmplarul și am nimerit-o pe lângă, se pare, din prima. Da le facem să stea cu pieptul bombat și ne ținem de programarea la expoziții. Nici nu știți cât mă bucur că avem, din nou, unde expune!

Mă uitam astăzi la Alecsandra cât de mult s-a bucurat când și-a văzut fotografiile printate pe hârtie foto și raster 30x45 cm. Nu știu ce învață ea în Anglia la facultate da numai ce ar trebui cred că nu...

   AMR 57, să fiți iubiți!

01.01.2014 - despre Fotografie cu dragoste - 1

Nici măcar nu este de înțeles. Doar de simțit... Am pierdut atâtea ”clipe de grație” de când țin în mână aparatul de fotografiat încât o altă imagine furată de ici de colo nu mă mai face să simt nimic. Nici măcar amărăciune. Pe undeva, pentru unii, este normal să-ți placă ceva (în cazul de față o imagine) și să-ți însușești cevaul care ți-a făcut ”pitpalacul” să bată mai repede câteva secunde. Așa de repede încât repede ai simțit nevoia să împărtășești acel ceva cu prietenii tăi. Contează mai puțin pentru tine că altcineva și-a pus la contribuție neuronii ca să te bucure și pe tine...
Mai văd că acel ceva ”face pui”. Adică anul ăsta, la sfârșit, mai mulți și-au pus trepiedele pe acolo  pentru o imagine frumoasă. Unii s-au priceput, alții nu. După mintea fotografică pe care o au. Oricum, la anu va fi mai bine. Dacă vor persevera. Dacă nu, măcar o experiență micuță ajută la progres. Că la regres nu are cum. Un șut în pixeli = un pas înainte! Știu că în loc de pixeli era alt cuvânt, da promit să patentez treaba cu șutul în pixeli... Pe cea cu ”Romanela” nu am făcut-o și au preluat-o alții fără să-și mai aducă aminte de unde.
Fotografia naște pasiuni nebănuite (asta e veche), important este să putem înțelege aceste pasiuni și să le ținem în frâu. Cum o putem face? Ăsta da subiect de workshop. Da sigur nu-l va face nimeni. Că nimeni nu-i nebun să dea din casă. Iar când spun ”nimeni” mă gândesc doar la câțiva, puțini, care au aprofundat subiectul și au reușit să-l înțeleagă...
În rest... numai de bine!

Iar pentru cei care o folosesc să ureze ”La mulți ani”... imaginea este făcută în octombrie, la Sărbătorile Iașului...

miercuri, 25 decembrie 2013

Curs Hobby Photography la Iași - 18 ianuarie - 15 martie 2014




HOBBY PHOTOGRAPHY

Curs de Inițiere pentru pasionații de Fotografie din Iași

18 ianuarie – 15 martie 2014

De câte ori am fost în concediu și imaginile pe care le-am făcut nu ne-au mulțumit? La câte evenimente am participat și am ratat ”clipa” neștiind prea bine ce să facem cu aparatul nostru de fotografiat? Încercăm să ne fotografiem familia, dar imaginile realizate sunt departe de așteptări. În computerul nostru este un haos total iar o organizare a propriilor fotografii ar fi binevenită dar nu știm cum să procedăm. Aparatul nostru are prea multe programe, prea multe setări pe care nu știm să le folosim pentru a ne ușura munca. Imaginile pe care le postăm pe internet sunt departe de ce postează prietenii noștri?

Toate au acum o rezolvare:


Asociația FotoIași organizează în perioada 18 ianuarie - 15 martie 2014 un nou Concept de Curs de Inițiere în Fotografie, HOBBY PHOTOGRAPHY - Curs care se adresează pasionaților de Fotografie. În cele opt săptămâni cât durează noul Curs (40 de ore) participanții vor fi familiarizați cu tot ceea ce trebuie să știe pentru a realiza fotografii corecte din punct de vedere tehnic și compozițional. Aparatul de fotografiat nu va mai fi o mașinărie necunoscută, programele de editare le vom pune în slujba creativității noastre, evenimentele din viața noastră vor căpăta un nou sens fotografic, excursiile și concediile vor prinde culoare. Nu vom deveni Artiști (mai este cale lungă până acolo), dar prietenii ne vor respecta pentru fotografiile reușite pe care le vom face!

Cursul, susținut de către Ozolin Dușa - formator autorizat ANC (www.fotodusa.ro www.fotodusa.blogspot.ro       www.facebook.com/dusa.ozolin ) se desfășoară în ziua de sâmbătă, după următorul program:

Modulul I

Sâmbătă 18 ianuarie 2014, ora 10,15 - Librăria Cărturești din Palas Mall: Oamenii în Fotografie - situații, caractere, stări. Studiu de caz (expunere de fotografii), analiză pe imaginile aduse de participanții la Curs. Aparatul de fotografiat - obiective - accesorii.
Aplicații pe teren asupra subiectelor dezbătute. Rolul luminii în realizarea imaginilor reușite.

Modulul II

Sâmbătă 25 ianuarie 2014, ora 9 - zona Ciurbești: Despre Farmecul satului de lângă oraș”. Elemente de compoziție - trucuri de fotografiere.

Modulul III

Sâmbătă 1 februarie 2014, ora 10,15 - Librăria Cărturești din Palas Mall: Locurile în Fotografie - Situații posibile - studiu de caz. Analiză pe imaginile aduse de participanții la Curs. Analiza imaginilor realizate la Ciurbești.
Aplicații pe teren asupra subiectelor dezbătute (centrul Iașului).

Modulul IV

Sâmbătă 8 februarie 2014, ora 8 - Excursie de creație: Poiana cu statui


Modulul V

Sâmbătă 15 februarie 2014, ora 10,15 - Librăria Cărturești din Palas Mall: Oameni și locuri – contexte, situații, stări. Despre Fotografia de familie - eveniment - concediu. Studiu de caz, analiză pe imaginile aduse de participanții la Curs. Triunghiul Diafragmă - Timp de expunere - Sensibilitate ISO, factorul determinant în realizarea unor imagini reușite.
Discutarea imaginilor realizate la Poiana cu statui.
Aplicație practică - Fotografia de stradă. Oameni, oameni în relații cu locuri, grafisme, subtilități, subînțelesuri, sugestii, combinații posibile.

Modulul VI

Sâmbătă 22 februarie 2014, ora 8 - Excursie de creație: Zona Hadâmbu

Modulul VII

Sâmbătă 8 martie 2014, ora 10,15 - Librăria Cărturești din Palas Mall: Fotografia de Călătorie (Travel), Fotografia de Arhitectură, Macrofotografia, Eseul fotografic. Despre Compoziția în Fotografie. Studii de caz, aplicații.
Discuții asupra imaginilor realizate anterior.
Editare primară - programe gratuite de editare a fotografiilor. Pregătirea imaginilor pentru postarea pe internet, pentru print, organizare de Portofoliu.
Discutarea imaginilor pentru expoziția de final de Curs.


Modulul VIII

Sâmbătă 15 martie 2014, ora 10,15 - Librăria Cărturești din Palas Mall: Fotografia de Eveniment (Nuntă), Închidere  - Deschidere. Căi de urmat după finalizarea Cursului.
ora 13,30: Vernisaj expoziție de final de Curs.

Prețul cursului: 350 lei
(se achită la prima întâlnire, sau prin transfer bancar în Contul bancar: Asociatia FotoIasi, deschis la Banca Unicredit Tiriac, Cod IBAN: RO16BACX0000000632719001 - caz în care vă rugăm să trimiteți pe adresa de mail fotodusa@gmail.com un mail cu numărul ordinului de plată, numele și numărul de telefon al persoanei pentru care s-a achitat costul cursului)


Detalii: www.fotoiasi.net
Înscrieri: adresa de mail fotodusa@gmail.com (vă rog să lăsați și un număr de mobil)
Relații: 0722 895 304 - Ozolin Dușa

marți, 5 noiembrie 2013

marți, 29 octombrie 2013

Venea agale spre noi însoțit de un dulău alb. Din dreptul casei a început să ne povestească despre sat, despre oamenii care au trebuit să plece, despre faptul că le-au dat doar 15.000 de lei (puțin de tot), despre un director care a adus o instalație din Germania să scoată cuprul din deșeuri, despre una, despre alta... Credea că-l filmăm și se vedea că avea textele pregătite din timp. Mai dăduse interviuri. Asta a fost vineri. Sâmbătă era un deal mai în spate, dând mâncare la vite. Se prinsese, între timp, că doar facem poze. Ne-a vorbit despre moldovenii care se închină la moaște. Păreri și oameni, oameni și păreri!

 
Tristă Roșia Montană

Nu ascund faptul că îmi doream de multă vreme să ajung la Roșia Montană. Vinerea care a trecut, de dimineață, pe o vreme care trăgea a ploaie pașii mi s-au plimbat printr-o localitate fantomă. Cel puțin așa am simțit-o eu. Dintre puținele imagini făcute aceasta mi se pare singura care definește ce este acum acolo: o troiță căzută la pământ și pe care nimeni n-o va mai ridica vreodată, o bancă veche și șubredă pe care nimeni nu va mai sta vreodată, o piatră mărișoară cu pete galben-arămii, poate aurul visat de atâtea generații, zidul din spate, bolnav și crăpat de trecerea timpului pe care nimeni nu-l va mai poșpăi vreodată cu zeamă de var, casa nefiind dintre cele pe care se lăfăie semnul care atestă ideea de ”patrimoniu”... A, era să uit fumul, în poză de la țigara colegului meu, fumul deșertăciunii și neveșniciei!
Am coborât din mașină cu aparatele la gât, oameni curioși după atâtea ”povești” în direct pe sticla tembelizoarelor proprii. Două camioane cu băieți veseli în uniforma Goooooold Corporation agățate de ele o făceau pe-a mașinile de gunoi, ochii tuturor meseriașilor debarasatori fiind pe noi ca pe butelie. Intrăm în Muzeul Mineritului aflat într-o casă - fostă farmacie - restaurată frumos, alb imaculat, unde ne conduce o domnișoară viitoare doamnă explicându-ne ce și cum și neuitând ca la fiecare patru proproziții să-i tragă în discurs câte o osana lui Gooooold Corporation care a dres și a făcut, bașca că va mai drege și va mai face. Muzeu subțirel, da asta este, nu e bine să fim cîrcotași, mai ales că vizitarea e pe moca.
Ieșim și o luăm prin pustiul străduțelor trei pași la stânga, alți trei la dreapta, până la crâșma în funcțiune unde o domnișoară păzește un ditai vlăjganul cu barbă și cercei în urechi care sforăie cu gura căscată trântit pe scaunul dindărătul unei mese soioase. Comand o bere în timp ce fata ne spune că nu e voie să facem poze la interior. Eu îi dau dreptate și trag 2 cadre în timp ce fata trece în cămăruța de vizavi care servea de magazin, ieșim, o luăm la deal, mai facem clanț clanț, de prin casele restaurate de aceeași Gooooooold Corporation se scurg la vale ortaci în aceeași uniformă cu verde, un bunel urcă agale după vaca care se încăpățânează să pască. Când ne vede începe să bombăne că mereu vin ziariști și mereu se întâmplă nenorociri în jur, mai mergem în stânga, mai cotim în dreapta, o tanti ieșită dintr-o aceeași clădire poșpăită cu var alb - culoarea neprihănirii? - îi spune colegei mele că toată vara n-am avut timp să vizităm și ne-am găsit vreme tocmai acum când sunt probleme? De după perdelele geamurilor simțim perechi de ochi holbându-se la noi, vedem cu proprii noștri ochi ce înseamnă reabilitarea caselor-monument cumpărate de către Gooooooold Corporation, adică o poșpăială imaculată sub care pereții crapă din nou cu îndârjire, alte case, mai avariate, așteaptă și cred că vor aștepta în vecii vecilor amin reabilitarea. Costurile ar fi prea mari și nu cred că-și vor mai găsi vreodată strălucirea pierdută. Timpul le va pune la pământ.
În ”centru” o mașină de poliție și alta de jandarmi, parcata în curu mașinii noastre scarpină pisica pe burtă cu lehamite. Dintr-o clădire mai măricică, căminul cultural, încep să se scurgă puhoi de Goooooooldiști care fuseseră în ședință de instructaj. A doua zi era la Câmpeni miting cu popor din toată țara. Plecăm, fără să se ia nimeni de noi, dar cu senzația că am scăpat din Infern!
Tristă tristețe într-un loc pe care l-am simțit, de pe acum, mort și îngropat în amintiri viitoare.

marți, 22 octombrie 2013

Geamăna

sub ”mâlul” acestui lac acum ceva vreme erau casele satului Geamăna. Acum se mai vede doar turla bisericii pe care nimeni n-a putut să o ia în spate și să fugă cu ea din calea urgiei. Nu știu de ce tot netul este plin cu imagini ale acestei locații legate de lacul de cianură de la Roșia Montană. Aici doar ”Cupru Min” deversează. Din ce am aflat de la localnici doar ”shoturi” de sodă caustică rezultate din prelocrarea minereului de cupru. Zona este foarte spectaculoasă, apele... Vacile care beau apă leapădă sau se umflă și mor (spun puținii localnici din zonă)... Și totuși, am văzut rațe pe lac. Cine mai știe. Oricum, vineri (când este făcută și imaginea de mai jos) era mai multă apă. Sâmbătă se mai ”evaporase” din ea. Unde? Cine mai știe, că oricum nu interesează pe nimeni!
 

luni, 21 octombrie 2013

vineri, 4 octombrie 2013