Știu că v-ați întrebat de multe ori ”ce este o imagine bună de reportaj. Cum de obține. Care este acel ceva care trebuie pus în ecuație”. Unii, sper cei mai mulți, v-ați dat deja un răspuns: ”omul potrivit la locul potrivit”, sau ”a vedea cu o secundă înainte de a se întâmpla și a declanșa la momentul oportun”, sau ”pur și simplu... întâmplarea”, etc, etc. Este adevărat, fotograful de reportaj trebuie să se afle musai acolo unde se întâmplă ceva. Să vadă acel ceva și să reușească să-l decupeze din tot ceea ce-l înconjoară. Să apese pe declanșator la momentul oportun, în punctul culminant al acțiunii. Iar pentru toate astea mai trebuie să vezi imagini de reportaj, să uiți imagini de reportaj, iar să vezi, iar să uiți... Tehnica din dotare aproape că nu mai contează. O imagine poate fi și puțin neclară dacă are ”sclipirea” momentului crucial în ea. Ar fi multe de spus. Mi-am pus sute de întrebări, de-a lungul timpului, despre ce și cum, despre care și de unde, despre alb și negru. Natura umană poate fi foarte permisivă sau, din contra, foarte închisă, ermetică chiar. Întâmplarea poate juca un rol important în reținerea unei imagini extraordinare, dar și previzualizarea, perceperea urmării acțiunii cu o fracțiune de secundă înainte, suficient cât să apeși pe butonul declanșatorului aparatului de fotografiat. Pe toate le-am cântărit în mintea mea, peste toate am ”aruncat” întrebări și am încercat să ”generez” răspunsuri. Iar într-o zi... într-o zi m-am liniștit. Totul devenise simplu pentru mine, toate se legau în mintea mea. Atunci am înțeles că toate se pot învăța, toate se pot stăpâni până la meșteșug, la o execuție corectă și fără de greșeală. Dar... Pentru a merge mai departe, pentru a lumina tăcerea din jur mai este necesar un ingredient. Unul simplu și la îndemâna tuturor: ”praful de suflet”. Pus în fiecare dintre fotografiile noastre face din întuneric lumină și din banal extraordinar...
Încercați să fotografiați cu sufletul, Prieteni. Rezultatele vor fi extraordinare și, sigur, vă veți simți împliniți!
