- Şefu, noi nu ne băgăm, da ceva tot câştigaţi de pe urma expoziţiei?- Nu câştigăm nimic. Da poate vede cineva imaginile astea şi măcar nişte piatră pune pe drumuri.
- Hai bre, chiar ne crezi fraieri?...
- Dom şăf, cât iei pe pozele astea?- Nu iau nimic bre, le dau după vernisaj la oameni acasă.
- Hai dom şăf, ne crezi proşti? Iei mii de dolari de la pocăiţii de-afară pentru ele...
- Aşa-i bre, un sac cu dolari am adus şi cu mine. Nu vrei ceva din el?
- Hai dom şăf, că ştim noi...
Cam aşa se putea circula azi la amiază prin Slobozia: căruţa sau calul!...
- Raţ-ai dracu cu pozele voastre de nenorociţi. Vă bateţi joc de oamenii sărmani. În loc să veniţi cu ajutoare. Uite, fratele lui a murit şi bărbată-miu se lăfăie pe gard. Crucea mamii voastre de nenorociţi...
Cam aşa a fost astăzi la Slobozia. Pentru mine, o cruntă deziluzie. De-abia am putut ajunge cu maşina prin apropiere ca să pun fotografiile pe garduri. Microbuzul, cu invitaţii, a rămas la vreo doi kilometri. O echipă de la TVR şi una de la PRO TV au pornit spre noi şi nu au mai ajuns. Dintre colegii mei mai tineri... le mulţumesc celor puţini care au venit!... Ploaia mocănească frigul şi lutul de pe uliţe nu a scos din casă nici măcar pe copiii atât de entuziaşti atunci când le-am făcut poze şi care ştiau că venim. Cât despre cei maturi care au fost, interesul erau ajutoarele şi banii pe care îi câştigăm noi de pe urma lor. Tristă ţară Romanela, trist început de mileniu, Europă de tot rahatu că ne-a "primit" în ea!... La 15 km de Iaşi, un sat în care, dacă plouă, nu mai poţi intra cu maşina. Oameni de o sărăcie cruntă, precum pământul în care vor intra...Vom reface expoziţia în Iaşi. Şi cu celelalte imagini. Cele cu mizeria care-i înconjoară. Sunt conştient că nu va ajuta la nimic. Dar măcar să fim noi cu sufletele împăcate! Imaginile din expoziţie, AICI.
5 comentarii:
traim intr-o tara saraca..
totusi saracia materiala nu e peste tot.. , cea spirituala insa ocupa mult mai mult decat ar trebui!
Ai pozat o parte din Romania unde oamenii au familii, copii, case proprietate personala, garduri colorate, haine pe ei, cizme de cauciuc, etc. Ceea ce le lipseste, si cauzele lipsurilor, nu reies clar din poze.
Daca faceai niste poze cu copiii subnutriti din Africa poate ca cineva ar fi ramas emotionat.
Insa in Romania, care acum e parte din EU, nu e emotionant. E altceva, (care pozele nu reusesc sa descrie).
Mi-am propus sa vin si eu. Chiar am iesit din casa in speranta ca se va opri ploaia. Intr-un fel imi pare bine ca nu am fost caci as fi fost si eu dezamagit cum sunteti dvs acum. Insa, pe alta parte, imi pare rau ca nu am fost.
Din pacate asteptam de la altii si dam vina pe altii. Mai rau... furam unii de la altii de la o palma de pamant pana la sentimente si aspiratii.
Sunt mahnit de felul in care va simtiti in urma reactiilor oamenilor la lucrul bun ati vrut sa il faceti.
Eu am fost şi mi-a plăcut ieşirea şi expoziţia a fost inedită şi originală. Chiar dacă ne-am mânjit papucii (doar se pot spăla) a fost o experienţă interesantă şi s-ar fi putut prinde cadre reuşite şi prin nămolul acela (aşa cred eu).
Toate cele bune.
Nu fiti trist domnule Dusa...data viitoare, inainte de vernisaj faceti un workshop la crasma, daca nu exista un camin cultural si explicati olecutza oamenilor cum sta treaba cu arta relationala si despre caracterul interactiv al artei contempoane. Succese!
Trimiteți un comentariu