Sunt doar un licurici. Strălucesc atâta timp cât vreți voi să mă vedeți. În rest... bat ca o inimă!
joi, 12 februarie 2009
La mulţi ani!...
Aşa e mereu: inima ta întinsă pe jos, paşii trec împrejurul ei, se mai dau unii de-a şuia, mai pun o frână!... Şi tu zâmbeşti şi-ţi lustruieşti inima pentru şutul următor. Asta-i viaţa!...
Ozo, care ar mai fi farmecul vietii daca totul ar fi perfect si pe placul nostru? Zicem noi ca ne-am saturat de rele, de dezamagiri si de tristeti insa fara ele nu am mai avea personalitatea pe care o avem, fara ele nu am mai evolua si probabil cam simti ca ne lipseste ceva. Fericirea nu vine cand vrem noi si nu sta cat vrem noi. Uneori nu vine niciodata insa in cautarea ei merita sa alergi toata viata. Practic, viata este formata dintr-o continua alergatura si pentru cariera si pentru iubire si pentru prietenie. In asta sta frumusetea vietii. Intotdeauna am fost de parere ca fericirea trebuie sa stea in tine si nu in altii. Mint, nu dintotdeauna..ci de curand; cineva m-a invatat asta fara sa stie sau fara sa vrea poate. I-as multumi daca as mai avea ocazia. In concluzie, fii fericit cu ce ai, fa-i pe altii fericiti in masura in care ei te lasa si vor asta si fii fericit cand vezi oameni fericiti. Inima, las-o, cu cat are mai multe cicatrici cu atat e mai frumoasa. Eu nu ma tem de asta, oricat de prostesc ar suna. Numai bine si insanatosire grabnica.
Campul asta chiar imi place. Insa nu inteleg prin ce fenomen s-a produs acolo acea urma in forma de inima... sau a facut-o un grup chiar cu acest scop, unii stand pe deal si coordonand pe cei de jos ;))
Ar fi o posibilitate :P
Ah! Si nu mi-e nici lene si nici greu sa scriu cateva randuri, ca si critica
4 comentarii:
Ozo, care ar mai fi farmecul vietii daca totul ar fi perfect si pe placul nostru? Zicem noi ca ne-am saturat de rele, de dezamagiri si de tristeti insa fara ele nu am mai avea personalitatea pe care o avem, fara ele nu am mai evolua si probabil cam simti ca ne lipseste ceva.
Fericirea nu vine cand vrem noi si nu sta cat vrem noi. Uneori nu vine niciodata insa in cautarea ei merita sa alergi toata viata. Practic, viata este formata dintr-o continua alergatura si pentru cariera si pentru iubire si pentru prietenie. In asta sta frumusetea vietii.
Intotdeauna am fost de parere ca fericirea trebuie sa stea in tine si nu in altii. Mint, nu dintotdeauna..ci de curand; cineva m-a invatat asta fara sa stie sau fara sa vrea poate. I-as multumi daca as mai avea ocazia.
In concluzie, fii fericit cu ce ai, fa-i pe altii fericiti in masura in care ei te lasa si vor asta si fii fericit cand vezi oameni fericiti. Inima, las-o, cu cat are mai multe cicatrici cu atat e mai frumoasa.
Eu nu ma tem de asta, oricat de prostesc ar suna.
Numai bine si insanatosire grabnica.
ca am*
ce insanatosire?
cine ti-a dat voie sa fii bolnav?
de ce moderare?
Campul asta chiar imi place. Insa nu inteleg prin ce fenomen s-a produs acolo acea urma in forma de inima... sau a facut-o un grup chiar cu acest scop, unii stand pe deal si coordonand pe cei de jos ;))
Ar fi o posibilitate :P
Ah! Si nu mi-e nici lene si nici greu sa scriu cateva randuri, ca si critica
Trimiteți un comentariu