Ieri am fost într-un sat la vreo 30 km de Iaşi. Domniţa se numeşte. A fost una dintre acele zile speciale când poţi face o expoziţie învârtindu-te pe 500 de metri pătraţi. Am editat 30 de imagini cu oameni. Mi-am adus aminte, lucrând la editarea lor, de cuvintele scrise acum vreo 12 ani de un vizitator al unei expoziţii de la Botoşani în caietul de impresii: "facem ce facem şi mereu revenim la OM... cu aceeaşi credinţă şi mirare pe care nu le înţelegem"...Problema se pune cam aşa Prieteni: sunteţi 44 de persoane care primiţi, automat, mesaj când postez pe blog. Ce vă rog: hai să vorbim despre Fotografie. Puneţi o întrebare care vă frământă şi am să încerc să vă răspund. După 26 de ani de ţinut aparatul la ochi sper să vă pot face, o clipă, mai buni prin răspunsurile mele. Dacă ceea ce vă propun va avea ecou în sufletele voastre, cândva, o carte despre Fotografie va vedea lumina tiparului. Dacă nu... închidem pe aici!
3 comentarii:
da...are dreptate omul asta, noi toti cei care il cumoastem si in a carui gratii suntem sa ne luam aproape zilnic, de aici de pe blogul lui,doza de slefuire a culturii noastre vizuale fotografice,ce reprezinta cheia unei evolutii in acest domeniu, ii datoram macar confirmarea ca receptionam acest cadou al sau. Multi dintre cei ce va perindati pe acest blog nu intelegeti vloare cu care va inobilati de fiecare data cand faceti acest lucru. Haideti sa dam Cezazarului ce i-al cezarului!
Nu ai înţeles ce vreu Dane. Doresc o discuţie despre Fotografie cu toţi cei care intră pe aici. Despre problemele care-i frământă, despre întrebările pe care le au legate de acest subiect. Că este unul în plus sau în minus care pune fotografii pe ogorul virtual al patriei nu are nici o importanţă. Eu unul am început să obosesc a arăta ce am făcut azi sau ieri. Chiar nu cred că are relevanţă. Mi se pare mult mai important să discut despre subiectele fotografice. Primesc zilnic atâtea linkuri cu postări bune sau proaste, încât sunt sigur că nu mi s-ar simţi lipsa!...
E drept ca n-am picat "pe subiect" cu comentariul meu dar nici ce-am zis n-am zis doar sa ma aflu'n treaba.
Privind un pic detasat la ce spune Ozolin mai sus ("discutie") seman si eu un sambure - am ajuns vremurile cand lumea comunica mai mult prin imagini, prin vizual, parca pur si simplu a scrie sau a vorbi e de prisos si mai rau de atat unde gesesti ceva scris neinsotit de o poza (cel mai adesea e prea mult spus imagine)e o situatie considerata drept lipsa de continut.
Pe cealanta parte a problemei, obositi cum sunt semenii nostri bombardati de atata informatie retiniana au ajuns a nu mai distinge graul de neghina, pana si noi cei care traim cu sufletul si fizicul nostru pe acest taram sufoca(n)t simtim nevoia sa evadam, sa mutam ce a mai ramas nealterat de invazia haotismului pixelar in linistea unei discutii in cuvinte.Poate ma insel sau am eu o zi proasta. Numai bine pe acolo pe unde va aflati.
Trimiteți un comentariu