Fiecare trage sau împinge la o căruţă care este sau nu este a lui. Dacă este sau nu a lui, asta o stabileşte Cel de sus. Noi suntem doar cu împinsul. Sau trasul... Important este că ne asumăm această povară. Mă uit pe bloagele prietenilor. Imagini frumoase, gânduri la fel, chestii pe care nu le ştiam şi le-nvăţ acum, informaţii despre tot ce mişcă-n lumea fotografiei. Şi asta este bine. Câteodată stau aşa, ca bou-n coadă şi fac o retrospectivă. Proprie şi personală. 26 de ani de fotografie. Mai buni sau mai răi. Dar ai mei. Nu aş da nici o secundă din ei pentru nimic din lumea asta. Doar că, în ultima vreme m-a bătut de câteva ori gândul să mă las. Unii s-ar bucura. Alţii s-ar întrista. Mi-ar face plăcere să cred că ultimii ar fi mai numeroşi decât primii. Cine poate şti.M-a bătut gândul... Dar ştiu că nu va fi aşa. Praful ăla de stele pus de ursitoare, la naştere, în scutece străluceşte mai tare ca niciodată. Asta e viaţa Prieteni. Mereu se găseşte câte un capăt de la care să porneşti scuturându-te de praf!...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu