Câteva gânduri

Măine, la ora 12, are loc ”gala” de la Digi Photo. Din păcate, ora se suprapune peste o altă acțiune la care trebuie să particip.

Mă voi referi la două dintre imaginile prezente în concurs la secțiunea ”Paralelism și simetrie”. Prima este cea premiată. Pe locul III. Nu știam că aparține unui ieșean. Postarea inițială era cu imaginea culcată. Așa cum a și apărut pe saitul concursului, deși am convenit cu organizatorii că premiem imaginea așa cum am postat-o eu, pe înalt (încă o dovadă de superficialitate pe lângă multe altele). Culcată, imaginea nu spune nimic. Se încadrează în temă și atât. Întoarsă însă, avem de-a face cu o imagine nouă. În partea de sus a ei ”descoperim” o pasăre cu aripile întinse care domină imaginea. Paralelismul și simetria au acum o poveste care trece de simpla înregistrare a aparatului de fotografiat despre un loc pe unde ne-au purtat pașii în vacanță. O poveste care vorbește despre cultură fotografică, cultură a imaginii, gândire cu aparatul la ochi. Este clar că domnul care a postat imaginea în concurs nu a văzut potențialul ei. Că a ”pocnit-o” și așa ar fi rămas dacă... Dacă în fracțiunea de secundă în care am văzut-o nu mi-aș fi dat seama de potențialul pe care îl are. Pusă de autorul ei pe înalt, imaginea ar fi obținut Premiul I. Discuția este dacă juriul are dreptul să intervină asupra imaginilor primite într-un concurs. Părerea mea este că doar la acest palier. De a roti o imagine care spune ceva și a fost postată (sau nu) greșit de către autorul ei.

Printre cei care mi-au scris, cerându-mi păreri, este și autorul acestei imagini. Un peisaj care și el se încadrează în temă și la care autorul a încercat să aplice niște condiții mai speciale de fotografiere. Timpul de expunere: 61 secunde. La acest timp, dacă condițiile i-ar fost prielnice, apa ar fi trebuit să semene cu un ”voal” care îmbracă bârnele și parii de lemn. Din păcate apa a fost prea ”liniștită” pentru a rezulta imaginea pe care fotograful și-a dorit-o. La ce avea pus pe obiectiv ar mai fi trebuit unul sau două ND-uri de 8 (scuzați termenii necunoscuți dacă nu sunteți familiarizați cu ei). Și poate, ca să fie simetria perfectă, încadrarea din chenarul roșu, locul de stație un pic mai hăisa de linia albastră și histograma egalizată.

Nu am scris cuvintele de mai sus ca să pornesc o altă discuție interminabilă. Am făcut-o doar ca să aveți o idee despre cum poate privi un juriu imaginile pe care le trimiteți la un concurs și care, nu-i așa, sunt cele mai bune...