luni, 28 mai 2012

În marginea umbrei 11


foto oZo/respirare Manon



Nota finala

Da, nu mă ascund, scriu din neputință.
Din neputința de a percepe lumea altfel decât o fac, din neputința de a scăpa altfel de câte văd și-mi jupoaie sufletul.
Din greutatea de a fi cu mine.
Scriu
 – cu scrâșnet, pe muțește –
 pentru că nu-mi pot urla durerea și furia,
 pentru ca nu pot rupe cu dinții.

Scriu pentru că vă caut peste tot și numai nu vă găsesc.
Îmi scriu visul despre lumi calde, splendori și minunății bânuite-ndărăt de ziduri vechi, spulberate de vântul uscat al lui trebuie, al lui să nu…

Da, scriu.
Mă scriu.
Mă vezi? Mă auzi?
Mă deșiră cuvintele sub ochii tăi.

Nu te temi? Nu te doare?


…Nu-i  nimic.
Așa și trebuie.


Un comentariu:

foto+grafie spunea...

Femeie tintuita in lut, cu mintea si mainile si picioarele legate.
Poate ca din marul-ou se va naste ceva zburator.

Visul unei pietre cum ca ar putea fi pasare.
Vis posibil.
Uneori, in mana potrivita, piatra zboara.

Si uneori, in mana potrivita, lutul infloreste si naste mere rosii.