Domnul din imagine are 82 de ani. Într-un fel, mi-a marcat o bucățică de viață. Numele său este Savu Vasiliu (zis Cocor- când era mai tânăr spunea mereu că merge la Partid să-i dea o ”cocorație”) și vreme de 40 de ani s-a ocupat de destinele fotbalului din Dorohoi.
În vara anului 1976 (terminasem clasa a VIII-a la Săveni, unde locuiau părinții mei) m-a văzut câteva minute pe un maidan din Dorohoi jucând fotbal. Eram portarul lui pește, da-mi plăcea la nebunie să mă dau cu fundul de pământ ”zburând” din bară-n bară. M-a întrebat de unde sunt și, peste două săptămâni a bătut la ușa casei din Săveni, spunându-le părinților că a venit după mine. Să mă ia la Dorohoi la Școala sportivă de care răspundea. Clasa a IX-a și o bucată dintr-a X-a l-am avut antrenor. Apoi m-am mutat la Botoșani la juniorii C.S.-ului.
Nu l-am mai văzut din anul 1977. Aproape 35 de ani. Vineri am fost cu un coleg de la Iași (observator de meci) la Dorohoi. Am întrebat pe un cunoscut dacă Savu Vasiliu mai trăiește. M-a dus la el. S-a uitat câteva clipe la mine și m-a întrebat: ”Ce mai faci măi Dușa?”. Mi-au dat lacrimile.
Restul e de prisos...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu