foto oZo/respirare Manon
- Liniştea mea e seacă,
Cerul – vâscos.
Îmi voi lăsa părul să crească
Până îţi va încurca pietrele,
pământul va clocoti sub tâmplă,
sunetele vor fumega.
Vom tăcea
şi vom izbuti să respirăm.
Marş păgân prin memoria copacilor
Timpul nu va pricepe
Că e mişcat
De o privire larg prea caldă.
Sunt aici.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu