Troienele este un spectacol aparte. Am mai spus asta... Unul cu care, despre vizualitate vorbind, te întâlnești o dată în viață. Am să regret mereu că nu am avut acces la niciuna dintre repetițiile generale, la care, nefiind public, m-aș fi învârtit în funcție de cum se desfășura scena respectivă. La vremea aceea aflasem la radio șanț că un alt Domn fotograf de la București venea special să facă fotografii la Premiere. Nu am nimic cu respectivul Domn. Este un fotoreporter foarte bun - dovadă stau anii petrecuți la Agenția Națională de Presă. Numai că la partea de finețuri are de băgat cărbuni serioși. Teatrul este unul dintre puținele domenii în care ”filmul bate viața”. Dar nu a fost alegerea mea. Eu rămân cu regretul lucrului neîmplinit. Alții rămân fără regrete!
Astăzi imagini de la capitolul ”Elena din Troia” (partea finală) în viziunea lui Andrei Șerban.
Și tot ”din păcate” imaginile astea nu le veți putea vedea nicăieri pe saitul Operei Naționale Române din Iași. Doar pe cele ”cuminți”... (să dezvolt ar fi de prisos)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu