La sfârșitul anului 2013 s-a tipărit albumul ”Iași - spiritul orașului”. Inițial îi pusesem numele ”Iași - Capitală Culturală Europeană”. Și nu pentru că Iașul va candida la respectivul titlu pentru anul 2021, ci pentru faptul că prin tot ce s-a întâmplat în acest an la Iași în domeniul culturii orașul chiar este o Capitală Culturală a Europei, așa cum și alte mari citadele în care cultura este favorizată își pot revendica acest titlu. Este convingerea mea și destule persoane cu care am discutat înainte sau după editarea albumului o împărtășesc. Dar...
Dar s-a pornit subterana băieților deștepți care văd în această candidatură o oportunitate de a... taram-pam-pam, a fost ora exactă! Și s-au pus pe guițat. Că nu e bine nene să punem numele la un album cu ceva care nu se egzistă și nu s-a dat, că dacă nu s-a dat nu are de unde să se ia să ajungă la toți până-n fund la taxatoare... Că banu public, c-o fi, c-o păți, ochi dați peste cap, pârțuri frumos mirositoare, că langa, că danga. Futu-i mama ei de viață! Băăăăăăăăăăă, futu-ți muma-n cur, cum de îndrăznești să atentezi la banii noștri care abia se văd pe după linia orizontului???
În fine. Mă duc la cel înjurat pe degeaba și care n-avea habar de album, deștept el mă trimite la cine trebuie, cine trebuie se lămurește, mă lămurește și iese ce a ișit. Adică albumul de 200 de pagini cu 300 și ceva de imagini din care 85% noi nouțe și nemaipublicate pe nicăieri, cu textul scris de Boierul Ciucă (culmea că și el vede Iașul ca pe o actuală Capitală Culturală a Europei), tradus și în ingliș. Fără banii publici de care se temea ciobot/ariu, fără banii de acadele de care se temea nu mai spun cine că n-o să-i mai aibă, fără nici un ban pentru mandea că de, mâncatu în/printre inghinali nu se plătește. Bașca că aștept de 2 zile leafa să plătesc 200 de leuște-roni la traducătoarea din RO în EN... Wecs, așa-mi trebuie, da nu mă las. Dau înainte cu tupeu bazându-mă pe faptul că dacă tot sunt un venetic prin dulcele târg al Ieșilor măcar să rămână ceva în urmă primprejur. Chiar dacă asta nu ține de foame și nici uzura la scule nu se amortizează. Să crape guguloii de fericire!
Așa că aștept să dea zăpada să scot aparatul la pozat de-un viitor album. Poate împreună cu toți oamenii de bine pe care i-am deranjat înainte de sfintele sărbăutori.
Cum am promis ieri la întâlnirea cu colegii mei de la FotoIași azi am umblat cu miloaga. Am găsit înțelegere pentru chiar 2 expoziții pe care le vom face cu drag împreună.
Tot astăzi s-au anunțat fericiții participanți, 135 în loc de 100 inițiali (semn că are balta încă pește, cu tot branconajul din ultima vreme). Dacă m-a mâncat în barbă se dau cele 2 poze sunt și eu pe acolo. N-ar fi trebuit, aș fi preferat ca un coleg mai tânăr să fie în locul meu. Îi doresc succes lui Marcel în relansarea afacerii și îmi pare rău (da mă opresc din plâns) că nu s-au găsit 5 minute pentru lansarea, după vernisagiu, a albumașului meu ”Când eram fotograf”. Le doresc parlamentarilor noștri să rămână crăcănați privind la pozele de pe pereți și directorilor de școli din toată Bucalea să-și trimită școlerii să viziteze siamezele cu poze.
La postarea cu nr. 5, la CV-ul (se vede că încă lucrez la el) cu ce mă pricep să fac uitasei de Fotografia de spectacol. O adaug acum. Chiar știu s-o fac pe asta. Și-mi și place...
Altele și mai și pe mâine!!!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu