Schierduți prin(tre) tradifții:
în seara asta nu mai pun poze pe bleg că mi le-au ars jumate din ele la mărit. Nu știu cum dracu până amu ieșeau brici și tocmai amu s-a găsit laborantul să contribuie și el la expoziția mea... da nu asta-i problema.
Domne (că-mi sări muștaru și mai sus) sunt pe tarla o specie de oameni pe care nici nu știi cum s-o numești. Băi... ca râia. Ei peste tot. În frunte, sub frunte, după frunte, ca păduchi-n vârfu capului. Mereu vor să aibă moț, să fie adorați, pupați în cur, lustruiți la buci. Totu-ncepe și se termină cu ei. Se duc pe la cuca măcăii, găsesc gagici de gospodari, le îmbracă-n național, le duc să pupe icoanele, le-ntorc, le-nvârt... te apucă greața. Nu-s gagici, musai îs plozi. La fel, cu lumânări în mâini, cu ochii beliți cât cepele, cu gura căscată de mirare. Greața-i și mai mare! Cică ei (pozarii ăștia cucuieți) păstrează, meditează și editează tradițiile. Că fără chiciurile lor ele, tradițiile se pierd.
Băi, voi și cu bagabonții ăia ai copiilor săraci faceți de căcat fotografia românească. Câtă mai este ea!
Un comentariu:
Romania...
2114
Un fecior citește ce a scris boier Ozo în urmă cu o sută de ani și zice: No, amu, șe o fi pățit omul ista? Pi șini s-o fi supărat mnealui? :)
*
Noi, aștia de acum, vedem și înțelegem mai mult decât se scrie, însă când vrei să arăți cu degetul ori ai tupeu și arăți în direcția în care trebuie, ori numeri cu el stelele de pe cer...;)
Trimiteți un comentariu