18.02.2014 - despre Fotografie cu dragoste - 49

Ieri uitase mă vă spun să nu care cumva (cei din Iași) să mergeți la Palas și să căutați expoziția de care vă ziceam. S-a voalat (dacă pot pentru ca să mă exprim așa). Adică domnii și doamnele pictori au făcut o expo mare cu tablouri depre Dragobete și i-au luat și șevaletele hartistei noastre. Pe la taulete n-am fost să văd dacă nu a ajuns pe acolo. Măi oameni buni, gura păcătosului adevăruri grăiește... adică cum poți bre să le spui la copchiii de 8 - 10 ani cu care cică faci mare curs de foto despre diagonale ascendente în fotografie arătându-le asta pe poze șutite de pe net, că tu ești prea și din cale-afară să-ți faci dixtracția pe imaginile tale și cât poți fi de (Doamne iartă-mă) să-ți bați joc de pozele tale minunate din Maroc???

Mai sus, 2 imagini făcute ieri în același loc. Pe prima am putea-o numi ”Accident”. Sper că mesajul e simplu pentru toată lumea... Pe a doua, ”Pereche”, ”Ea și el”, ”Bianca și cu Slav” sau orice altceva care duce cu gândul la 2. Simplu și la tot pasul poți găsi asemenea imagini. Mai greu e să le vezi, să poți face asocierea. Mai greu pentru unii (puțini, cred eu) și mai ușor pentru majoritatea (sper eu) purtătorilor de aparat de fotografiat, fie el digital, fie pe film...

De amu e oficial: colegul nostru Bogdan Săndulescu a trădat pe Nikonică și-a trecut la Canonino. Tudorel va avea un amic bun în geanta lui Bogdan. Din 2008, de la Atelierul de Fotografie de la CCF când l-am cunoscut, Bogdan a Nikonit cu spor și drag. Abia acum a făcut, zic eu, o alegere înțeleaptă!

V-am mai scris eu pe ici pe colo: în 1983 cumpărat primul aparat de fotografiat (un Seagull chinezesc și pe film îngust. Și cu telemetru. În 1984 am participat cu o fotografie la prima mea expoziție de la IFF Melana, unde lucram ca transportor (adică plimbam bobinele colorate de melană cu un cărucior cu 4 roți de la SUC - mașina de bobinat - și până la colegele mele - gagicile care ambalau bobinele) fruntaș. Expoziția a durat doar 1 zi (mai puțin ca cea de la Palas), pozele 30x40 fiind înrămate cu sticlă și colțare și expuse în Clubul intreprinderii pe pereții tapetați cu cutiile de carton care erau folosite pentru bobinele colorate. Nu știu cum a aflat inginerul șef, Aneculăesei de lipsa cutiilor că odată s-a pus pe urlat din capătul celălalt al secției. Îi ieșeau cutii lipsă la inventar și musai trebuia să le aibă pe toate pe stoc. Așa că s-a dus dracului frumusețe de expoziție, iar cutiile, cam bortelite, s-au întors la Secția Ambalaj, gata să ia drumul exportului. Martie 1985 - prima expoziție personală de fotografie, alb-negru și color, la Galeriile ”Luchian”, în buricul târgului lui Botăș. 1986 - primele acceptări și premii în Saloanele naționale și... membru AAF. 1987 - prima acceptare la un Salon Internațional, tocmai la Buenos Aires. După aia am pierdut șirul. O viață de om, 31 de ani dedicați Fotografiei. De-or mai fi tot pe atâția nu mă supăr. Voi să mă suportați!