Mai cetim pe ici pe colo și din când în când sintagma (de la fotografi) ”tânăr și entuziast”. Îi invidiez pe cei care s-au apucat din pruncie de fotografiat. Eu de-abia pe la 22 de ani am pus mâna pe aparatul cu film. Nu că n-aș fi fost pe atunci tânăr, doar că entuziasmul îl cam consumasem pe poezie și muzică folk. Înainte de saloanele de fotografie au fost concursurile de poezie. Cenaclul literar de la Botoșani condus de poetul Lucian Valea, debutul într-o revistă literară (Tribuna de la Cluj), prima participare ca premiant la un Festival de poezie (Laude-se omul și țara de la Sighetul Marmației). Aveam 18 ani pe atunci. Și o căruță de entuziasm. În armată am aprofundat zdrăngănitul la chitară. După ea (armata) am împletit armonios poezia cu muzica. Și prima angajare din viața mea tot de la aceste două talente mi se trage: vineri de dimineață șefa de sindicat de la IFF Melana mi-a făcut fișa medicală, vineri la prânz eram angajat, sâmbătă am repetat iar duminică, pe scena de la Baisa intreprinderea mea s-a întrecut cu altă intreprindere botoșăneană la mai multe chestii culturale. Eu eram la poezie solo, poezie montaj, folk solo și folk grup. Și am și câștigat! Acolo, la IFF Melana l-am cunoscut pe Mihai Chița - fotograful fabricii. Și am luat-o totalmente razna. Se spune că te naști cu un talent. Rămâne doar să-l descoperi (dacă-l descoperi) și să-l cultivi. Eu în laboratorul lui Chița l-am descoperit pe nenea talentul. O vreme am mai cochetat cu poezia, cu folkul (am cântat în aceleași spectacole cu Socaciu, Vintilă, Pitiș, Șeicaru) și apoi am ales să las locul altora să devină poeți naționali și folkiști adorați. Eu am început să mă încăpățânez să fac din fiece imagine o poezie și din fiștecare expoziție o simfonie. Că am reușit, că nu... mă chinui și acum să-mi îmbunătățesc tehnica. Țin minte că la primele expoziții scriam pe invitație, pliant sau catalog ”Ozolin Dușa - Poet Fotograf”. Ca ăștia mici de acum cu Photography sau Photographer. Numai că eu aveam un pic de acoperire...
Amintiri frumoase, povești mai ceva ca-n 1001 de nopți. Fotografia te prinde în mrejele ei și ești fără scăpare. Ca orice om normal, în paralel cu ”arta” (ce-o fi aia nene?) am pozat și eu la nunți, la botezuri, la peste tot de unde ieșea un ban. Pe vremea lui Ceașcă mestecam la poze color mai ceva ca minilaburile, developam diapozitive, măream alb-negru și color la metru, era o nebunie. O căruță de bani am câștigat și fără să clipesc i-am și cheltuit în secunda următoare. Nu mi-am dorit niciodată averi, nu am râvnit la aparate sofisticate, nu mi-au sclipit ochii la ce nu era al meu și nu mi-aș fi putut permite. Am mers înainte purtat de aripa Îngerului fotografic păzitor fără să-mi pese dacă undeva este capătul și, mai ales, dacă e și musai o luminiță acolo. Am dat cu barda și-n sus și-n jos, și-n stânga și-n dreapta și nu m-am cocoșat niciodată în fața nimănui...
După o vreme, de prin 2008 mi s-a deschis și inima. Și am început să înțeleg. Toate s-au rostuit și au căpătat un sens. Te privesc Prietene cu aparatul de fotografiat la ochi și în secunda 2 știu câți bani poți face cu el. Și rar, rar de tot mă înșel. Și să știți... a înțelege nu este o ușurare ci o mare povară. A-ți asuma karma celui care vine cu inima deschisă către tine să-ți fie învățăcel este o mare onoare și, totodată, o mare responsabilitate. Iar pentru a ține echilibru între toate acestea este necesar un consum imens de energie, de voință, de dispoziție sufletească și renunțare la tine.
Și mai cred ceva: la naștere mi s-au ursit un număr de declanșări. De clampa - clampa la obturatoare. Cu fiecare declanșare mă apropii cu o fracțiune de secundă de lumina aceea fantastică pe care orice Fotograf o prinde numai o dată în viață. Lumina Infinitului.
Despre fotografia de azi... e ca-n viața noastră virtuală de azi. O cârcă de șmecheri care mai de care la adăpostul unor nume de împrumut. Identități falsificate, la adăpostul cărora toți se simt indezirabili și-și permit să dea pe goarnă tot felul de tâmpenii. În realitate...
Ș-am încălecat pe-o șa!
Amintiri frumoase, povești mai ceva ca-n 1001 de nopți. Fotografia te prinde în mrejele ei și ești fără scăpare. Ca orice om normal, în paralel cu ”arta” (ce-o fi aia nene?) am pozat și eu la nunți, la botezuri, la peste tot de unde ieșea un ban. Pe vremea lui Ceașcă mestecam la poze color mai ceva ca minilaburile, developam diapozitive, măream alb-negru și color la metru, era o nebunie. O căruță de bani am câștigat și fără să clipesc i-am și cheltuit în secunda următoare. Nu mi-am dorit niciodată averi, nu am râvnit la aparate sofisticate, nu mi-au sclipit ochii la ce nu era al meu și nu mi-aș fi putut permite. Am mers înainte purtat de aripa Îngerului fotografic păzitor fără să-mi pese dacă undeva este capătul și, mai ales, dacă e și musai o luminiță acolo. Am dat cu barda și-n sus și-n jos, și-n stânga și-n dreapta și nu m-am cocoșat niciodată în fața nimănui...
După o vreme, de prin 2008 mi s-a deschis și inima. Și am început să înțeleg. Toate s-au rostuit și au căpătat un sens. Te privesc Prietene cu aparatul de fotografiat la ochi și în secunda 2 știu câți bani poți face cu el. Și rar, rar de tot mă înșel. Și să știți... a înțelege nu este o ușurare ci o mare povară. A-ți asuma karma celui care vine cu inima deschisă către tine să-ți fie învățăcel este o mare onoare și, totodată, o mare responsabilitate. Iar pentru a ține echilibru între toate acestea este necesar un consum imens de energie, de voință, de dispoziție sufletească și renunțare la tine.
Și mai cred ceva: la naștere mi s-au ursit un număr de declanșări. De clampa - clampa la obturatoare. Cu fiecare declanșare mă apropii cu o fracțiune de secundă de lumina aceea fantastică pe care orice Fotograf o prinde numai o dată în viață. Lumina Infinitului.
Despre fotografia de azi... e ca-n viața noastră virtuală de azi. O cârcă de șmecheri care mai de care la adăpostul unor nume de împrumut. Identități falsificate, la adăpostul cărora toți se simt indezirabili și-și permit să dea pe goarnă tot felul de tâmpenii. În realitate...
Ș-am încălecat pe-o șa!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu